Home Blog #1 Jurnal de călătorie

#1 Jurnal de călătorie

Author

Date

Category

La școală nu mi-a plăcut istoria. A fost predată superficial de niște profesori rigizi care trebuiau să meargă pe linia trasată de Ministerul Educației. Pentru a promova am tot ingurgitat nume și date fără prea mult context și substanță. Am trecut cu note mari, dar degeaba, în capul meu era haos și nu înțelesesem de ce este așa important să cunoaștem istoria.

Mai târziu prin mai multe lecturi mi-am dat seama cât de importantă este această materie de fapt. Cunoscând istoria puteam înțelege prezentul și puteam face previziuni despre viitor. De când am înțeles asta am devenit mult mai curios.

Au început să îmi placă muzeele. Le percep ca pe niște porți spațio-temporale. Majoritatea oamenilor nu le văd atrăgătoare, percepția generală este că sunt niște clădiri pline cu tot felul de vechituri pe care s-a tot pus praful. Așa gândeam și eu, dar la fel ca fiecare om de pe această planetă, fiecare obiect expus are o poveste, un început și un sfârșit, o misiune. Chiar dacă nu toate sunt fascinante, te ajută să îți faci o imagine despre lanțul evoluției noastre ca specie, despre natura ca întreg, despre poziția noastră în univers.

Primul obiectiv a fost Muzeul Național de Geologie,  proiectat de Victor Ștefănescu în anul 1906 în stil neo-brâncovenesc.

Primul panou cu care m-am intersectat afișa câteva fotografii despre impactul negativ al omului asupra mediului. Am văzut mări poluate de petrol și plastic, păduri defrișate, poluare industrială „ÎN TENDINȚA DE EXPLOATARE CÂT MAI INTENSĂ A NATURII OMUL A INTERVENIT ADESEA ÎN MOD NEFAST ÎN ECHILIBRELE ACESTEIA DETERMINÂND PROCESE CU EFECTE GRAVE.“ Celelalte specii au trăit în comuniune cu mediul înconjurător, fiecare având un rol în jocul complex al naturii, dar homo sapiens a perturbat echilibrul, s-a comportat și se comportă în continuare ca un virus pentru această planetă, ca un cancer.

În continuare am putut observa tot felul de schelete, de la dinozaurii care au dominat planeta acum milioane de ani până la primele rude ale lui homo sapiens. Toate mi-au reamintit de celebra maximă a lui Marcus Aurelius, Memento Mori (Nu uita că vei muri) și că singura constantă în univers este schimbarea. Privind toate acele exponate m-a lovit un gând despre cât de mic sunt pe axa timpului și a spațiului. Planeta a trecut prin multe extincții în masă iar noi ne-am instalat confortabil în societățile noastre nefiind conștienți că ziua de mâine poate fi radical diferită.

Fiind un muzeu de geologie, la tot pasul erau expuse roci și cristale colectate de pe tot globul. Natura este extrem de diversă, asta îmi tot repetam când vedeam toate formele de viață care au trăit, când mă minunam de toate acele forme și compoziții chimice ale cristalelor. Cred că dacă privim cu atenție și ne străduim să înțelegem natura putem descoperi legi universale.

Al doilea obiectiv vizitat a fost Muzeul Simțurilor poziționat în AFI Cotroceni.

Acest muzeu își propune să se joace cu simțurile noastre. Prețul de 35 lei mi s-a părut cam piperat pentru ce oferă. Dar dacă vrei să ai o ședință foto de neuitat, probabil merită.

Muzeul are un traseu care te poartă prin tot felul de iluzii optice și explicații științifice. A fost ca o experiență pseudo-psihedelică în unele momente.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

Recent posts

„Cât timp înfloresc lămâii“ de Zoulfa Katouh

„Fiecare arbore de lămâi va da rod și din fructul său alt lămâi se va naște, dăinuind astfel, pe vecie.” Exact ca...

Mai este blogging-ul relevant în 2023?

Într-o lume aflată în continuă schimbare digitală, unde rețelele sociale și conținutul video domină peisajul online, mulți ne întreabăm în prezent...

O viață în roluri – Bryan Cranston (recenzie)

Viața este destul de complexă și încurcată, nu avem timp să facem toate greșelile, să le încercăm pe toate sau să...

Drumul către libertate de Yeonmi Park

 „Drumul către libertate“ este o mărturisire șocantă, o carte pe care nu o veți uita prea curând. Prin ochii autoarei Yeonmi...

De ce procrastinăm?

Când o persoană nu poate găsi un sens adânc al existenței, aceasta își va distrage atenția cu plăceri. - Viktor Frankl

Recent comments