Încă de când am început să străbat haihui România, nu a încetat niciodată să mă uimească. Regiunile au similitudini și discrepanțe, fiecare este încarcată de istorie și tradiții.
O perioadă de timp am fost un mare critic al acestei țări, zăream urâtul în toate ungherele. Asta din cauza problemelor politice, ale corupției, decalajului față de Occident, a potențialului irosit ș.a. Dar m-am lecuit când am început să citesc despre istoria poporului nostru. Vizite dese la muzee, lucrări scrise de Neagu Djuvara, Lucian Boia și alții, m-au ajutat să conștientizez că de fapt noi trăim unele dintre cele mai bune timpuri. Cu toate că în continuare România sângerează, că avem o mare scurgere de creiere și corupuție la toate nivelurile, acum întrezăresc și scântei de lumină, de speranță că lucrurile se vor schimba. Dar schimbarea asta va începe cu fiecare dintre noi, așteptăm prea mult de la alții și prea puțin de la noi înșine.
Reîntoarcerea în Dobrogea
Dobrogea este fascinantă și încarcată de obiective turistice care pur și simplu îți taie răsuflarea: Delta Dunării, plaja sălbatică Vadu, Cheile Dobrogei, Cetatea Histria, Capul Doloșman și Cetatea Argamum, Cazinoul din Constanța, Munții Măcinului, Monumentul Tropaeum Traiani de la Adamclisi și multe altele.
După ce am experimentat Culmea Pricopanului, una dintre cele mai spectaculoase zone din Munții Măcin, am hotărât să mă aventurez și pe Vârful Țuțuiatu (467 m), cel mai înalt punct din Dobrogea.
Traseul ales a fost unul ușor. Am plecat din comuna Greci, județul Tulcea și nu a durat prea mult până am ajuns în vârf. A fost spectaculos, dar nu a depășit experiența avută pe Culmea Pricopanului.
Natura mereu mă ajută să îmi reamintesc că sunt doar un punct mic pe axa timpului și a spațiului, că toate problemele mele sunt nesemnificative. Dar în același timp îmi dă o senzație că sunt conectat cu tot, că fac parte dintr-un joc cosmic incomensurabil.
O surpriză a fost intersectarea cu tot felul de vietăți mici care au încetat să mai viețuiască prin orașe. Fluturi, libelule, broaște țestoase, lăcuste, gușteri, toate parcă au ținut să mă salute pe traseu. O altă surpriză a fost muzica generată de toate aceste mici creaturi, sunetele naturii sunt cu adevărat magice. Aș putea să continui cu descrierea, dar cum se spune că o fotografie face cât o mie de cuvinte, o să le las pe ele să continue:
Am avut o stare puțin ciudată știind că pășesc pe cei mai vârstnici munți din România, erodați în sute de milioane de ani.
Flavors of Romania
În documentarul Flavors of Romania, Charlie Ottley reușește să promoveze această țară așa cum mulți guvernanți nu au reușit în zeci de ani. Charley cu motocicleta sa călătorește prin regiunile României și se străduiește să afle poveștile oamenilor și a locurilor.
Charlie Ottley, la Digi24:
„Avem nevoie cu disperare să promovăm turismul în această țară, nu doar Delta, ci întreaga țară. Guvernul nu a făcut absolut nimic în această privință, e atât de nefolositor, nu e în stare nici măcar să organizeze un guvern, fără să se alieze cu dușmanii și cu alții. Ce să mai vorbim să aibă un minister al Turismului care să promoveze această țară în afara granițelor.“
„Avem această oportunitate de a merge la alt nivel, de a deschide, de a face publicitate României în lume, în Europa și de a spune, haideți, veniți într-o zonă sălbatică, unde te poți îndepărta de oameni, în sate izolate, în castele retrase, în păduri sălbatice, în munți. Cred că aceste lucruri îi vor atrage din plin pe europeni. Și totuși nu avem pe nimeni care să facă aceste lucruri. Avem nevoie să facem asta acum, toate celelalte țări fac asta, Polonia, Slovenia, Croația. Toate își fac publicitate, nu doar pe BBC World, dar și pe CNN, peste tot. Fac totul să iasă în față. Avem nevoie să înhățăm turiștii, pentru că fac planuri acum pentru anul viitor. Trebuie să ne asigurăm că revin, pentru că toate hotelurile și restaurantele din această țară se chinuie.“
Documentarul a fost fascinant și vi-l recomand cu căldură. Bineînțeles, Charley doar a scrijelit puțin subiectul România. Țara asta are încă multe mistere și locuri de descoperit.
Concluzie
În final o să îl las pe Charlie Ottley să tragă o mică concluzie.
„România este o țară cu o mie de fețe. Punctul de trecere dintre Occident și Orient și punctul de întâlnire al multor culturi. Este o țară cum nu mai e alta în Europa. Având 60% din suprafața Carpaților pe teritoriul ei, România găzduiește ultima sălbăticie neatinsă din Europa, cea mai mare suprafață împădurită și două treimi din prădătorii alfa. Dar tot mai mult, moștenirea naturală și culturală a acestei țări unice este amenințată de dezvoltarea nesăbuită și de cursa modernizării, care, de multe ori, distrug acele lucruri care pot asigura prosperitatea și un trai bazat pe sustenabilitate generațiilor viitoare.“ (Charlie Ottley, Flavours of Romania)