Unele cărți îți dorești să le termini rapid, iar altele parcă ți-ai dori să nu se sfârșească. „Acolo unde cântă racii“ de Delia Owens face parte din a doua categorie. Este un roman cu o încărcătură emoțională foarte puternică, atât de puternică încât la final o lacrimă mi s-a prelins pe obraz.
Cartea vorbește despre impactul pe care izolarea și respingerea îl poate avea asupra noastră. Vorbește despre frumusețea naturii, despre iubire, prejudecăți, discriminare, supraviețuire, curaj, puterea cunoașterii, speranță, răzbunare, maturizare.
Mic Rezumat
Acținea se desfăsoară în Carolina de Nord, în mare prin anii ‘60 pe două planuri temporale care se împletesc, trecut – prezent. Misterul principal care ne ține în suspans până la sfârșit este moartea misterioasă a lui Chase Andrews, un tânăr care moare subit fără să existe dovezi care să direcționeze ancheta spre o posibilă omucidere.
După imaginile macabre de la început autoarea ne aruncă înapoi în timp în prisma unei fetițe care nu are mai mult de șapte ani și care locuiește împreună cu familia ei într-o baracă izolată poziționată într-o mlaștină foarte aproape de ocean. Kya Clark este cea mai mică membră și singura care rămâne în acel loc după ce familia se destramă din cauza tatălui. Abandonul o forțează să se adapteze și să devină o supraviețuitoare. Fiind poreclită fata mlaștinii comunitatea de acolo a îndepartat-o și nu i-au oferit prea multe șanse de integrare.
„Ascult-mă, Tate. Ani mulți mi-am dorit să fiu cu ceilalți oameni. Credeam cu adevărat că cineva o să stea și cu mine, că o să am prieteni și familie. Că o sa fiu parte dintr-un grup. Dar nimeni n-a rămas, nici tu, nici vreo rudă. Acum am învățat, în fine, cum să fac față și cum să mă apăr.“
A fost doar o zi la școală în toată viața ei dar cu toate astea a învățat să citească de la un prieten și a început să prindă o pasiune pentru cunoaștere, biologie și tot ce ne transmite natura. Mai târziu ea va publica și câteva cărți ștințifice care o va ajuta financiar. Dar cu toate astea ea rămâne mereu la distanță față de oameni.
„Săltărețu a zis că mă caută cei de la Asistență Socială. Mi-e că o să mă priponească, mă tem să n-ajung în grijă la părinți de-mprumut sau ceva.
–Atunci… ai face bine să te-ascunzi acolo unde cântă racii. Tare mi-e milă de ăia care o să te ia pe lângă ei, zise Tate, zâmbind cu toată fața.
– Ce înseamnă „unde cântă racii“? Și mămica zicea așa.
Kya își amintea că mămica o încurajase mereu să exploreze balta: „Du-te cât de departe poți – hăt departe, până acolo unde cântă racii.“
–Adică departe, în pădure, unde toate creaturile sunt sălbatice și încă se poartă ca niște sălbăticiuni.“
Romanul este minunat și foarte memorabil, iar misterul se va ridica de abia în ultimele pagini.
Cartea poate fi comandată de aici: