Îmi este rușine să vorbesc despre cartea „American Psycho“ scrisă de Bret Easton Ellis. Filmul cu același titlu ecranizat în anul 2000 cu Christian Bale nu este la fel de dur. Cartea în schimb este dezgustătoare, sângeroasă și extrem de violentă. Parcă autorul a dorit să scoată ce este mai rău din natura umană la suprafață și să ne arate partea întunecată a lumii. La începutul anilor ’90, când această carte a fost lansată, a devenit atât de controversată încât autorul a fost nevoit să anuleze turneul de promovare din cauza amenințărilor.
Personajul principal este Patrick Bateman, un tânăr psihopat care ziua păstrează aparențele la firma lui de pe Wall Street, iar noaptea devine un ucigaș cu sânge rece în încercarea de a mai simți ceva și a acoperi într-un fel vidul existențial pe care îl simte în permanență în piept.
„Am toate caracteristicile unei ființe umane: sânge, carne, piele, păr; dar nu o singură emoție, clară, identificabilă, cu excepția lăcomiei și a dezgustului. Ceva oribil se întâmplă în interiorul meu și nu știu de ce. Pofta mea de sânge de noapte a debordat în zilele mele. Mă simt letal, în pragul freneziei. Cred că masca mea de sănătate este pe cale să alunece.” – Patrick Bateman
Patrick este un membru al înaltei societăți, îl idolatrizează pe Donald Trump și are atât de mulți bani încât nu mai este nevoit să muncească nici o zi din viața lui. La birou doar ascultă muzică și desenează dorințe pe care dorește să le pună în aplicare atunci când soarele apune. Este extrem de narcisist, educat, inteligent și foarte strict în privința exercițiilor fizice.
Emisiunea pe care Patrick o urmărește cu religiozitate este Patty Winters Show, în care jurnalista prezintă subiecte controversate și cele mai recente atrocități. Acest show tv este menționat pe tot parcursul cărții. Mi s-a părut curios cum personajul se expune în permanență doar la partea negativă a vieții.
„Durerea mea este constantă și ascuțită și nu sper într-o lume mai bună pentru nimeni. De fapt, vreau ca durerea mea să fie provocată altora. Vreau să nu scape nimeni. Dar chiar și după admiterea acestui lucru, nu există catarsis; pedeapsa mea continuă să mă ocolească și nu dobândesc o cunoaștere mai profundă despre mine. Nu pot fi extrase noi cunoștințe din povestirea mea. Această mărturisire nu a însemnat nimic.” – Patrick Bateman
Începutul, primele 200 de pagini sunt foarte plictisitoare. Personajul principal vorbește amănunțit despre ultimele achiziții în materie de tehnologie, despre garderoba sa și a prietenilor lui extrem de bogați. Autorul satirizează clasa socială superioară și îi accentuează defectele și superficialitatea. La un moment dat descrierile devin amuzante. Cu toate că tânărul pare implicat în relațiile cu ceilalți, el de fapt doar joacă un rol și în realitate nu îi pasă de nimeni.
„Există o idee despre Patrick Bateman; un fel de abstractizare. Dar nu există eu adevărat: doar o entitate, ceva iluzoriu. Și deși îmi pot ascunde privirea rece, iar tu poți să-mi strângi mâna și să simți carnea strângând-o pe a ta și poate poți chiar să simți că stilurile noastre de viață sunt probabil comparabile, pur și simplu nu sunt acolo. – Patrick Bateman
Dezgustul lui Patrick față de oamenii săraci este subliniat regulat. Imaginea unui om al străzii care îi cere puțini bani pentru mâncare este recurentă. Dar de fiecare dată el nu își poate ascunde repulsia față de acei „milogi“, cum îi numește el.
Ca un fel de sare și piper, autorul se străduiește să contureze atmosfera anilor ’80 a New York-ului. Atât a oamenilor, peisajelor, cât și a fundalului muzical. Se aruncă în detalii despre albume populare: Phil Collins, Whitney Houston, Talking Heads etc.
Despre ce este American Psycho?
- Cartea prezintă viața lăuntrică a unui psihopat și detaliază cu lux de amănunte crimele violente pe care le comite.
- Este o satiră a clasei de sus.
- O radiografie a anilor ’80 a Statelor Unite ale Americii.
- O incursiune în tenebrele ființei umane.
American Psycho – Bret Easton Ellis (Libris/Cărturești)