„Fiecare arbore de lămâi va da rod și din fructul său alt lămâi se va naște, dăinuind astfel, pe vecie.” Exact ca și poporul sirian, oriunde i-ar fi astăzi oamenii.
“Această carte s-a născut din durerea mea, din vinovăţia mea, din iubirea mea, din suferinţele mele, din visele şi speranţele mele. Pe scurt, s-a născut din zonele vulnerabile ale inimii mele” – Zoulfa Katouh
Zoulfa Katouh e o autoare canadiană cu rădăcini siriene, în prezent stabilită în Elveţia. A absolvit farmacologia. „Cât timp înfloresc lămâii“ e romanul ei de debut.
“Chiar dacă amănuntele prezentate în această carte au fost documentate şi expuse la ştiri şi pe internet timp de peste zece ani, sunt foarte mulţi oameni care nu ştiu ce se întâmplă. Şi din acest motiv, am dorit să le transpun într-o poveste. În cele din urmă, asta e viaţa umană: o poveste. Salama, Layla, Kenan şi restul personajelor din această carte sunt fictive, dar ele trăiesc în fiecare sirian. Aceste lucruri s-au întâmplat – şi continuă să se întâmple.”
Recunosc că nu m-a atras nimic la această carte. De la promovarea de pe internet, la titlul care nu este prea sugestiv. Mi-a căzut în mâini din întâmplare, am primit-o de la cineva. Din curiozitate am început să citesc câteva pagini, suficient ca să mă capteze și să mă facă să o citesc până la final. Ador aceste cărți care te aruncă complet în poveste, te fac să uiți de existența ta, îți pun toate simțurile în mișcare și te fac să empatizezi total cu personajele.
Cartea ne oferă o perspectivă asupra conflictului intern din Siria, prin ochii unei fete de 18 ani, Salama Kassab. Familia ei este ucisă în urma unor bombardamente iar ea rămâne singură împotriva unui regim totalitar. Este un roman emoționant și profund care explorează teme precum războiul civil, libertatea, pierderea, dragostea, speranța.
„Am pierdut totul în luna iulie. Totul, în numai o săptămână. Pe atunci zăceam într-un pat de spital, lacrimi tăcute mi se prelingeau pe chipul plin de tăieturi, coapsa stângă mă durea de la căzătură, iar coastele rupte protestau la fiecare respirație. Aveam mâinile bandajate cu un tifon așa de gros încât ziceai că am mănuși de bucătărie. Șrapnelul îmi găurise mâinile; sângele se revărsa din răni ca la cișmea.“
Primăvara arabă
Războiul civil din Siria a început în martie 2011, pe fondul Primăverii Arabe, un val de proteste pro-democratice și revolte care au cuprins Orientul Mijlociu și Africa de Nord. În Siria, protestele au izbucnit împotriva regimului președintelui Bashar al-Assad, cerând reforme democratice și eliberarea deținuților politici. Regimul Assad, aflat la putere din 2000 (după ce Bashar al-Assad a preluat conducerea de la tatăl său, Hafez al-Assad, care a condus Siria din 1971), a răspuns cu forță brută la aceste proteste.
Represiunea guvernamentală a protestelor pașnice a dus la o escaladare rapidă a violenței. Pe măsură ce regimul a folosit forțele de securitate pentru a înăbuși mișcarea de protest, grupurile de opoziție au început să se organizeze și să se înarmeze. Această escaladare a dus la formarea unei rebeliuni armate împotriva regimului Assad, iar conflictul a evoluat rapid într-un război civil pe scară largă.
Până în 2021, estimările sugerează că în Siria peste 500.000 de oameni au murit din cauza conflictului.
Milioane de sirieni au fost strămutați intern, iar alte milioane au devenit refugiați în țări vecine și în Europa.
Orașe întregi au fost distruse, iar infrastructura vitală, cum ar fi spitalele și școlile, a fost grav afectată.
Milioane de oameni au rămas fără acces la hrană, apă și asistență medicală, ducând la o criză umanitară de proporții.
Povestea este plină de orori, greu de închipuit pentru oamenii care s-au născut în libertate, în state democratice. Violurile și execuțiile de toate felurile sunt pretutindeni și pare că nu există nicio șansă de scăpare, dar cu toate astea, sirienii au găsit speranță și tărie să continue revolta. Este o scenă în carte în care Salama se duce împreună cu prietenul ei la un protest într-o piață din orașul ei natal. La scurt timp piața este atacată cu bombe și lumea se împrăștie panicată în toate direcțiile. Această scenă m-a cam răvășit și am conștientizat cât de mult a putut să escaladeze conflictul în acea țară.
Copiii, femeile și bătrânii erau ținte frecvent atacate, iar bărbații, cei care protestau, erau aruncați în închisori unde cel mai probabil urmau să moară. Milioane de oameni, printre care și Salama au reușit să evadeze din Siria pe Marea Mediterană folosindu-se de bărci de pescuit extrem de nesigure. Nu toți supraviețuiau.
Repet, cartea este foarte emoționantă și tulburătoare, o poveste din care putem învăța multe. De exemplu adevarata valoare a libertății și a democrației.
Cât timp infloresc lamaii de Zoulfa Katouh (Libris/Cărturești)