Acesta este primul articol pe care îl scriu despre antreprenoriat. Am fost atașat de acest subiect și am avut și câteva demersuri în această direcție. Societatea în care am crescut nu a menționat despre cât de importantă și interesantă poate fi lumea antreprenorilor. Remarc însă cu plăcere că în ultimii ani au mai apărut mișcări pentru a face businessul mai vizibil pentru tinerele minți. Dar o altă observație avută este că din păcate copiii primesc informații de la profesori/oameni care nu au avut experiență directă cu afacerile. Dacă vrem să învățăm să facem pâine de calitate cerem sfaturile unui profesor de matematică care face pâine o dată pe lună sau unui maestru brutar care a făcut pâini de peste zece ani aproape în fiecare zi? Am făcut și eu această greșeală, dar acum nu mai mă duc să cer sfaturi financiare de la instructoarea mea de yoga. Glumesc, încă nu am o instructoare de yoga, dar ați prins ideea.
Am fost trimis la școală cu misiunea de a deveni un bun angajat, nu mi s-a spus niciodată că pot face și altceva, că există și alte perspective. Primele revelații că pot fi mai mult de atât le-am avut în timp ce citeam Robert Kiyosaki, „Tată bogat, tată sărac“. În acel moment primisem primele lecții din viața mea despre educația financiară. M-am întâlnit cu sintagma „cursa șobolanului“ (traiul de la o lună la alta), diferența dintre active și pasive, faptul că pot pune banii să muncească pentru mine și multe alte concepte importante care au pus bazele unei mici înțelegeri financiare. Apoi am citit „Cadranul banilor“, continuarea cărții menționată mai sus, care mi-a explicat că banii se pot face și în alte moduri.
Suntem diferiți, asta e clar. Majoritatea caută siguranța financiară și aleg să rămână angajați. Alții sunt atrași de antreprenoriat ispitiți de valul de influenceri care își etalează mașinile de lux în videourile lor. Dar puțini sunt cei autentici care îți explică în ce constă cu adevărat să fii antreprenor. Faptul că 90% din afaceri eșuează, că trebuie să lucrezi mult mai mult față de un angajat, că trebuie să înveți continuu și să îți asumi riscuri în permanență, că rezultatele pot apărea după ani de muncă, că ești nevoit să faci sacrificii, că trebuie să înțelegi cum să lucrezi cu oamenii etc. De obicei când privim succesul unui om, ne uităm doar la vârful icebergului. Nu vreau să descurajez pe nimeni să își urmărească visurile, doar am subliniat că sunt prețuri de plătit pentru fiecare și că media și internetul sunt pline de falsitate.
Prima experiență în antreprenoriat
În ultimii doi ani de facultate aproape că m-au obsedat afacerile. Îi admiram pe businessmani, inteligența lor, că ajută într-un fel societatea și că fac foarte mulți bani. Cred că la început m-au atras banii pentru că nu aveam, familia mea nu a excelat niciodată la acest capitol și am avut multe lipsuri. Mai târziu m-am întrebat mai profund de ce îi doresc și răspunsul a fost pentru independența și libertatea pe care ei ți-o oferă.
Tot vorbind despre idei împreună cu un prieten, m-a convins că putem și noi. Am hotârât împreună cu el să vindem piramide încărcate cu diferite cristale precum: cuarț, ametist, turmalină neagră și multe altele. Bineînțeles că la început nu știam absolut nimic. Cum se fac, de unde luăm cristalele, de unde luăm matrițele, cum le vindem, cum ne facem publicitate. Dar odată făcut primul pas (setarea direcției), am trecut la fapte și răspunsurile la întrebări au început să apară.
Am fost uimit că am reușit să vindem tot ce am făcut la nivel național într-un timp foarte scurt. De atunci am rămas cu ideea că se poate. Există clienți pentru orice fel de produse și servicii. La început este important să avem direcția în minte, cu efort ceilalți pași vor fi și ei făcuți. Este un fel de joc, mereu vor apărea întrebări și obstacole noi. Dar cel mai crucial lucru de menționat este că ar trebui să plecăm mereu cu ideea de a oferi valoare celorlalți oameni.
Despre vaca mov
Odată ce am ajuns să construim un serviciu sau un produs, dacă acesta nu este promovat, nu va genera vânzări. În 2022 merketingul a devenit o formă de artă.
În cartea „Vaca mov“, Seth Godin ne explică cum vechile metode nu mai dau randament. Într-o lume în care produsele industriale au devenit norma, oamenii vor căuta vacile mov, adică produse/servicii remarcabile, diferite, care au ieșit din șabloane.
Mai jos aveți un video în care el explică cum vede că ar trebui să se comporte afacerile în prezent.
Societatea ne-a făcut să ne fie frică de eșecuri. „Ce o să spună ceilalți despre tine?“ Încet am internalizat „sfaturile bune“ primite de la ceilalți și am început să căutăm siguranța, să mergem la sigur. Ca să nu cădem de proști am tăcut când aveam ceva de spus. Din cauza fricii de eșec am încetat să ne mai asumăm riscuri, am încetat să mai fim noi. Mentalitatea aceasta ne blochează creșterea și calitatea vieții.
La început îmi era foarte teamă să pornesc acest blog. Mă tot întrebam ce o să spună ceilalți despre mine. Mai târziu am aflat de spotlight effect (efectul reflectoarelor) – fenomen psihologic prin care oamenii tind să creadă că sunt observați și judecați mai mult decât sunt în realitate. Fiecare om este centrul propriei lumi, se gândește la sine 96% din timp. Oare mai are energie și pentru judecarea mea? Pe lângă asta mai mi-am dat seama că nu vedem lucrurile așa cum sunt ele, ci așa cum suntem noi.
Fiecare om este unic
Oamenii inteligenți mereu m-au făcut să simt că pot mai mult, mi-au crescut încrederea în mine și mi-au explicat în mod obiectiv unde am greșit și cum pot crește. Au încercat să mă ajute. Oamenii cu orizonturi mai restrânse mereu au subliniat părțile mele negative, nu au ezitat niciodată să îmi reamintească că sunt prost și de ce nu voi reuși în ce mi-am propus. M-au făcut mereu să mă simt ca un nimic, ca ceva nesemnificativ care respiră aerul degeaba.
Nu vreau să fiu ca ei pentru că știu că fiecare om este unic și special, fiecare are plusuri și minusuri și potențial de dezvoltare enorm. O perioadă i-am urât pe acești oameni răi, i-am judecat, dar am conștientizat că psihologia umană este complexă și m-am străduit să îi înțeleg. Fiecare a dezvoltat mecanisme de apărare, fiecare a trecut prin traume și greutăți care le-a modelat personalitatea. Oamenii aceștia în interiorul lor poate au răni interioare și suferă mult, de aceea au dezvoltat măști dure pentru a se proteja de lumea exterioară.
Dar destul cu psihologia… Voiam să comunic că avem nevoie de timp pentru a deveni buni la ceva și frica de eșec, de a părea vulnerabili și necunoscători în fața celorlalți ne paralizează. Dacă mă uit la primele mele postări mă bufnește râsul. România încă are multe probleme, dar unde unii văd obstacole, alții văd oportunități. Așteptăm prea multe de la ceilalți și prea puține de la noi.
Țara asta are nevoie de antreprenori, de oameni care vor să aducă valoare celorlalți. Și chiar dacă pare că uneori ne luptăm cu morile de vânt, eu mai am grame de speranță. Nu vă fie frică să eșuați, din greșeli veți învăța cele mai multe lecții.
Referințe:
Vaca mov – Seth Godin (Elefant/Libris)
Tata bogat. Tata sarac – Robert T. Kiyosaki (Elefant/Libris)
Cadranul banilor – Robert T. Kiyosaki, Sharon L. Lechter (Elefant/Libris)