Am terminat un liceu profil matematică-informatică, o facultate de jurnalism dar cum spunea Mark Twain n-am lăsat niciodată școala să-mi afecteze educația. Mai devreme sau mai târziu o să vă dați seama că sistemul educațional nu ne pregătește pentru viață. Idealismul preluat din școli se va spulbera în momentul când vom păși prima dată în realitate, și această realitate este o junglă, mai ales în România. Mentalitatea vechilor generații încă predomină și se extinde și în noile minți. Individualismul, corupția, lipsa de transparență, lipsa educației politice și multe alte hibe ne fac să stagnăm sau să evoluăm foarte încet ca popor. Mulți nu au mai suportat situația actuală și au plecat în alte țări, alții au rămas și s-au adaptat cum au putut. Dar chiar și așa în situația actuală, eu văd foarte multe oportunități în jurul nostru.
În acest episod vom vorbi despre educația financiară. În timpul cât eu am stat în școală, educația financiară a lipsit cu desăvârșire. Absolut niciun profesor nu a abordat acest subiect, foarte important de altfel. Eu am început să învăț primele noțiuni de bază din cartea „Tată bogat, tată sărac“ scrisă de Robert Kiyosaki, recomandată de un prieten. Din ea am învățat despre independența financiară, diferența dintre active și pasive, cum pot pune banii să muncească pentru mine, ce este cursa șobolanului, și multe alte noțiuni de bază despre care vom vorbi în continuare.
Investitorul american Charlie Munger spunea că a avut o pasiune considerabilă de a se îmbogăți, nu pentru că voia un Ferrari, ceea ce își dorea era independența financiară.
Pentru fiecare persoană independența financiară poate reprezenta altceva. Dar o definiție de bază spune că a fi independent financiar înseamnă să câștigi suficienți bani din surse de venit pasiv astfel încât să-ți poți menține stilul de viață actual fără a mai fi nevoie să muncești.
Dar nu cred că ăsta ar trebui să fie scopul, să nu mai fie nevoie să muncim, ci să ne oferim mai multă libertate, în special libertatea de a face ceea ce ne place. Fiind constrânși de situația financiară, nu vom avea prea multe opțiuni. În cartea „Ikigai: secrete japoneze pentru o viață lungă și fericită“, unul dintre secretele longevității este că oamenii nu se pensionau, continuau să muncească până la vârste foarte, foarte înaintate.
Nu vreau să arăt prea mult cu degetul spre școlile din România, dar trebuie să remarcăm că ele ne pregătesc în general să fim angajați. În a doua carte a lui Robert Kiyosaki, „Cadranul banilor“ ne explică că sunt patru cadrane prin care oamenii generează bani:
În primul cadran avem angajatul, care cu toții știm ce face. Încă din școală se pregătește să aibă o profesie anume, după care își vinde timpul pentru o anumită sumă de bani la finalul lunii.
În al doilea cadran este liberul profesionist, care spre deosebire de angajat este mai flexibil, are libertatea de a-și alege contractele/proiectele și de a alege când și cum să muncească. Aici se pot încadra arhitecții, avocații, unii it-iști ș.a.
În al treilea cadran este antreprenorul. El deține o companie, un sistem, are angajați și câștigă o parte din venituri.
Iar în al patrulea cadran sunt investitorii. Ei practic își pun banii să muncească pentru ei. Acesta este cadranul pentru venituri cu adevărat pasive. Investitorii cumpără acțiuni la deferite companii, contribuind la dezvoltarea afacerilor, ei obținând dividende și opținea de a vinde acțiunile la un preț mai ridicat. Acest cadran implică riscuri, este nevoie de cunoștințe de bază la bursă, și să fii la curent cu piața.
Înainte să rezumăm „Tată bogat, tată sărac“ cred că este vital să înțelegem ce sunt banii, cum au apărut și cum funcționează. Pentru asta recomand o serie de documentare realizate de Mike Maloney, în care el vorbește despre istoria banilor, cum funcționează sistemul monetar, despre metalele prețioase precum aurul și argintul și multe elemente care ne vor ajuta să înțelegem mai bine banii.
Înainte de apariția banilor oamenii făceau troc, adică schimbau anumite bunuri pentru alte bunuri. Dădeau 1kg de cartofi pentru 2 litri de lapte, trei capre pentru un cal… Pieile de animale, sarea, grâul și chiar vitele erau primii „bani” ai oamenilor de cândva, greu de transportat, dar și numărat. În căutarea unui sistem de plată mai confortabil, oamenii au ajuns la ideea de a folosi lucruri mici pe post de bani, numiți „bani marfă”. Astfel, pentru plăți erau utilizate pietre, fildeș, dinți de animale și scoici. Ulterior, au început să fie confecționate primele monede din aur și argint. Acestea aveau aceeași valoare ca și metalul prețios din care erau produse, iar pentru garanția greutății erau marcate cu un sigiliu al regelui. Totuși, utilizarea banilor din metal era problematică în cazul bunurilor costisitoare, pentru care era nevoie de un volum mare de monede. Ba mai mult, acestea erau și o țintă bună pentru hoți, în timpul transportării.
Drept soluție, au apărut primii bani din hârtie, numiți inițial „hârtii de valoare” sau „bani reprezentativi”. Fondatorii primelor bancnote, sunt considerați chinezii, tot ei au inventat și hârtia.
Bancnotele sau banii fiat reprezintă moneda unei țări pe care propriul guvern a declarat-o ca fiind mijloc legal de plată, dar care nu are acoperire conferită de un bun fizic (aur) sau de altă natură. Inainte valoarea monedei naționale era dată de către aurul din rezervele băncilor centrale. Banii nu puteau fi tipăriți fără ca aceștia să aibă garanție în aur.
Cu alte cuvinte, valoarea banilor FIAT derivă din relația dintre cerere și ofertă, mai degrabă decât din valoarea materialului din care sunt făcuti.
Voltaire spunea că banii din hârtie vor reveni eventual la valoarea lor intrinsecă – adică zero.
In ziua de astazi, majoritatea țărilor au în circulație bani fiat, întregul sistem financiar global fiind clădit pe încrederea pe care oamenii o au în bani, decât pe valoarea lor intrinsecă. Pe lângă avantajul ușurinței în folosire, banii fiat sunt supuși în permanență erodării în valoare datorită inflației.
La noi prima lege monetară care a stabilit faptul că moneda națională este leul, a fost promulgată în anul 1867. Denumirea de leu pentru monedă a fost dată de popularitatea talerului olandez care avea pe revers un leu ridicat pe două labe. Aici a mai avut o mare influență faptul că talerul avea o circulație mare pe teritoriul țărilor române, datorită relațiilor comerciale dintre Imperiul Otoman și partea de vest a Europei.
Dar haideți să vorbim despre câteva dintre lecțiile principale din Tată bogat, tată sărac. Dacă doriți să aflați povestea completă recomand primele două carți ale lui Robert Kiyosaki.
La început autorul ne vorbește despre tatăl lui adevărat, cel sărac. Cu toate că era foarte învățat, profesor universitar chiar, el o ducea foarte prost cu banii. Iar cel bogat nu avea nici liceul terminat și cu toate astea, el reușise să acumuleze milioane de dolari din afacerile lui.
1. Prima lecție a fost diferența dintre pasive și active.
Activele sunt ceva care îți bagă banii în buzunar.
Pasivele sunt ceva care îți scot banii din buzunar.
Un exemplu ar fi cu o casă: dacă avem o casă și locuim în ea, este un pasiv, pentru că trebuie să plătim facturile și multe alte taxe. Dar în momentul când o închiriem, atunci acel imobiliar generează bani lunar.
2. Cursa șobolanului
Cursa șobolanului este dependența acută de un loc de muncă și traiul de zubzistență de la o lună la alta. Opusul acestei curse este o anumită independență financiară, să avem mai multe surse de venit, nu doar una singură.
3. Pe termen lung educația este mult mai valoroasă decât banii
A câștiga mai mulți bani nu este ușa către independența financiară. Cu cât un om câștigă mai mult, cu atât are obiceiul de a cheltui pe măsură. Oamenii care au câștigat sume enorme de bani, dar care nu au avut educație financiară, i-au pierdut la fel de ușor precum i-a câștigat. Tentația de a câștiga bani rapid îi ispitește pe cei mai mulți oameni.
Jeff Bezos, fondatorul Amazon, l-ar fi întrebat la un moment dat pe marele investitor Warren Buffett: „Warren, conceptul tău de investiții este atât de simplu, însă cu toate acestea nu te copiază nimeni. De ce?” Iar răspunsul lui a fost: „Pentru că nimeni nu vrea să se îmbogățească încet”.
Un alt citat interesant de la el a fost: Indiferent cât de mare ar fi talentul tău, nu poți să faci un copil într-o lună, lăsând nouă femei însărcinate.
În acest joc financiar pentru dobândirea independenței este nevoie de răbdare și perseverență.
Din păcate din câte am observat educația pentru mulți se termină odată cu ieșirea din sistemul educațional. Educația nu este ceva ce putem termina, și cum spunea Brâncuși, când ai încetat să mai fii copil (adică curios), ai murit de mult.
Cu toate că în ultima vreme reputația lui Robert Kiyosaki a mai scăzut, primele două cărți ale lui reprezintă o introducere bună în educația financiară.