Marcus Aurelius a fost unul dintre cei mai respectați împărați romani, a domnit între 161-180. Este cunoscut pentru interesele lui filozofice și pentru lucrarea „Meditations“. În România găsim cartea cu titlul „Gânduri către sine însuși“.
- Ar trebui să fiu recunoscător pentru tot ce am
„Ori de câte ori te trezești dimineața, gândește-te la privilegiul de a fi în viață, de a putea gândi, iubi și de a te putea bucura.“
De prea puține ori suntem recunoscători pentru tot ce avem, mereu vrem mai mult. Nu este un lucru rău… Dar Marcus ne reamintește că uneori ar trebui să avem momente de gratitudine. Gândiți-vă puțin la oamenii din Africa, India și alte locuri în care nivelul de trai este la limita sărăciei. La faptul că avem două mâini, două picioare și un creier pe care îl putem folosi. La faptul că încă suntem în viață.
2. Singura constantă în univers este schimbarea
Memento mori (Nu uita că vei muri)
Sunt fum și mă duc. Peste 100 de ani toți oamenii prezenți acum pe această planetă vor dispărea. Totul este supus efemerității. Atașamentele de multe ori provoacă suferință. Atât fericirea cât și tristețea sunt trecătoare. În fiecare zi o pagină din viața noastră este citită și trecem la următoarea. Avem capitole întregi de parcurs până să ajungem la final. Sau poate că această carte nu este atât de mare. Moartea este imprevizibilă și poate apărea la fiecare colț. Nu există nicio garanție că mâine va mai exista pentru noi. De aceea Marcus Aurelius recomandă: „Să acționezi, să exprimi și să gândești fiecare lucru, ca și cum ai putea să părăsești chiar în această clipă viața.“
„Multe boabe de tămâie pe același altar. Unul a căzut mai înainte, altul, după aceea.“
„Totul este efemer, și cel care își amintește, și cel care este amintit.“
3. Ceea ce auzi e o opinie, nu adevărul. Ceea ce vezi e o perspectivă, nu realitatea.
Nu percepem realitatea așa cum este. Simțurile noastre sunt limitate. Suntem ființe emoționale, iar aceste emoții se aplică ca niște filtre între noi și exterior. De aceea când suntem fericiți toate par mai colorate și parcă nimic nu este imposibil. Dar în momentul când tristețea se coboară, culorile dispar și sensul tuturor lucrurilor începe să se disipe. Marcus ne explică de ce este atât de important să cultivăm rațiunea. Să ne detașăm și să privim imaginea de ansamblu. Să înțelegem că oamenii sunt precum frunzele pe care vântul le împrăștie pe pământ. Iar atunci când suntem indignați sau supărați, să nu uităm că viața omului este scurtă și că în scurt timp noi toți vom fi întinși pe patul de moarte.
„Dacă te întristezi din cauza unui lucru exterior, de fapt nu acesta te tulbură, ci felul tău de a-l judeca. Stă în puterea ta, chiar din acest moment să-l înlături.“
4. „Mijlocul cel mai bun pentru a te apăra de cei care îți fac rău: să nu le semeni.“
Un balans între lumină și întuneric, între bine și rău mereu a fost și mereu va fi prezent în lumea în care trăim. Vrem o viață ușoară, confortabilă și lipsită de griji. Dar creșterea are loc în afara zonei de confort. Înțelepciunea vine din suferință și ratări. În carte Marcus Aurelius ne spune să avem seninătatea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat, curajul de a schimba ceea ce poate fi schimbat şi, mai ales, înţelepciunea de a deosebi între cele două posibilități.
5. „Ferește-te să acționezi la întâmplare și fără un scop precis.“
Dacă nu știm încotro ne îndreptăm niciun vânt nu ne va fi de ajutor. Viața fără o țintă este o rătăcire. Aproape toată viața mea am înotat în ape tulburi fără să îmi dau seama cine sunt și ce vreau cu adevărat. Introspecția este o acțiune ce ar trebui să se repete tot mai des în furtuna cotidiană.