Phyllis Diller (comediană americană) ne spunea că în primele luni îi învățăm pe copii să meargă și să vorbească, iar în următorii ani le spunem să stea jos și să tacă. Probabil a spus-o sub formă de glumă, dar multe adevăruri sunt rostite astfel. Mark Twain afirma că educația constă în principal din ceea ce am dezvățat. Albert Einstein declara că toți suntem genii. Însă dacă judecăm un pește după abilitatea sa de a se urca în copaci, el va trăi toată viața cu impresia că nu este deștept. Este o lista lungă cu oameni interesanți care au identificat probleme în sistemul educațional și care au subliniat importanța de a învăța ceva nou în permanență pentru a ne menține mintea și sufletul tinere.
Conștient de hibele din sistemul educațional, mă întrebam cum poate reuși el să te ajute să îți descoperi pasiunile și să evoluezi. Răspunsul a venit instant, nu poate atât de mult. Dar în timp am observat că sunt mult mai multe bariere în calea autocunoașterii: noi înșine, societatea, familia, prietenii. Dar cred că cel mai mare obstacol suntem chiar noi, pentru că permitem zgomotului exterior să ne perturbe interiorul.
Ce este pasiunea?
„Cuvântul englezesc passion are o istorie interesantă. Provine din cuvântul antic grecesc paskho și printre sensurile sale originare se numără „a suferi“, „a îndura“ sau „a pătimi“. În acest sens, creștinii vorbesc despre patimile lui Hristos. Cu timpul, a ajuns să aibă sensul aproape opus. Acum pasiunea înseamnă o profundă atracție personală față de ceva – o puternică afinitate sau un mare entuziasm, ce poate să conducă la un adânc sentiment de desfătare și împlinire.“ (Ken Robinson, Descopera-ți elementul)
Și acum poate vă întrebați ce îi veni hipiotului de Flangea să vorbească despre pasiune. Văd acest subiect prea important pentru a fi neglijat. Dacă nu iubim și nu avem o afinitate pentru ceea ce facem, atunci riscăm să ne trăim toată viața precum peștele care se simte extrem de prost pentru că nu poate urca în copaci. Dar în momentul când descoperă că elementul lui este de fapt apa, atunci viața peștelui nostru se poate schimba radical, evoluează.
Dacă te afli în elementul tău și faci ce îți place, percepțiile temporale se modifică, o oră se poate scurge cu senzația că au trecut doar cinci minute. Atunci când atingem starea de flux parcă primim energie în loc să o pierdem.
În cartea „Descoperă-ți elementul“, Ken Robinson ne portretizează oameni care mai devreme sau mai târziu și-au identificat pasiunea, și cum viața lor a luat o întorsătură radicală în bine după aceea. Tot repetă că poți dărui cel mai mult lumii doar dacă ce faci este conectat la pasiunea ta și că doar așa poți evolua. Un cuvânt cheie pe care îl tot întâlnim în lucrarea lui este iubire. Ne mai spune că dacă iubești ceea ce faci, ar trebui să te încânte calea spre perfecțiune, și nu să fii frustrat de faptul că trebuie să o parcurgi.
Cum ne descoperim elementul?
Primul pas este să conștientizăm toate barierele care încă ne stau în cale. Pentru asta este nevoie de mult efort psihic și emoțional. Nu este deloc ușor să ajungem la o conștiință de sine clară.
Nu percepem viața așa cum este, o vedem precum suntem noi. De aceea marea călătorie începe din interior.
Cu cât tatonăm mai mult conștientul și subconștietntul, cu cât aflăm mai multe despre noi, cine suntem, ce vrem, unde suntem, încotro vrem să mergem, obiective, frici, pasiuni, corectare paradigme eronate, ce ne place, ce nu ne place, cu atât o să dobândim mai multă claritate, o să putem intra in posesia unor vâsle și valurile vieții nu ni se vor mai părea atât de mari și înspăimântătoare. Ne vom da seama că suntem 100% responsabili pentru viața noastră și o să scăpăm încet de mentalitatea de victimă.
Când apele se mai limpezesc, poate pentru unii veți părea îngâmfați, dar de fapt ați dobândit acea încredere și stimă de sine. Dar până acolo drumul este lung, și ne vom mișca precum eroii din povești care pentru a ajunge să trăiască fericiți până la adânci bătrâneți trebuie mai întâi să lupte cu demonii interiori și cu obstacolele vieții.
„Oamenii se ridică până la nivelul de succes pe care îl poate absorbi stima lor de sine.“ (Ken Robinson, Descopera-ti elementul)
Totul este greu înainte de a fi ușor
În cartea „So Good They Can’t Ignore You“, Cal Newport accentuează că îndemnul cu urmărește-ți pasiunile este cam fumat. Ideea asta m-a cam plesnit peste față, dar mi-am lăsat mintea deschisă și am înțeles ce a dorit să transmită. El menționează faptul că poate fi periculos să îți urmărești exclusiv pasiunile fără să ai un sprijin financiar în caz că o să eșuezi sau demarajul o să fie mai greu. Face o distincție între două tipuri de mentalități: Prima este mentalitatea meșterului, care se concentrează pe ceea ce puteți oferi lumii. Al doilea este mentalitatea pasiunii, care se concentrează în schimb pe ceea ce vă poate oferi lumea.
Sună ambiguu, dar vom lămuri imediat. Cal Newport subliniază ideea de echilibru și mi-a adus aminte de schema IKIGAI. Și anume că este foarte important să balansăm pasiunile în funcție de ce putem oferi lumii. Imaginea de mai jos va arunca mai multă lumină.
O altă idee este că la început când ne aruncăm în domenii noi, șansa de a nu simți pasiune sau atracție este foarte mare. Ne reamintește de regula celor 10.000 de ore care specifică că este nevoie de acest număr pentru a deveni cu adevărat buni la ceva și pentru a avea succes.
„Pasiunea este un efect secundar al măiestriei.“ (Cal Newport, „So Good They Can’t Ignore You“)
Mi-am derulat câteva amintiri și i-am putut confirma mesajul. Aproape de fiecare dată când am început ceva nou am fost varză. Pasiunea a apărut mai târziu când deja începusem să prind ceva experiență. Un exemplu este când am învățat să merg pe bicicletă. La început îmi era foarte teamă și am căzut de sute de ori până m-am obișnuit. După chiar au început să îmi placă călătoriile pe două roți. Atât de mult încât recent am reușit să îmi iau permisul și pentru categoria A (motocicletă).
Un alt exemplu este cu limba engleză, în generală o detestam, dar cu cât am înțeles mai multe și după mii de ore de practică a început să îmi placă foarte mult să o vorbesc și să o ascult.
Exemplele sunt nenumărate, ați prins ideea…
Concluzie
Vă așteptați să vă spun cum puteți să vă descoperiți pasiunile? Asta doar voi o puteți face. Știam de la început că este o misiune imposibilă, doar am vrut să vă readuc aminte de importanța lor. Sper că am reușit.
Viața este ciudată. Ne poate duce prin locuri în care nu ne-am așteptat niciodată. Dacă mă uit la mine cel din trecut, diferențele sunt imense. Ar trebui să ne exploatăm la maxim curiozitatea și să facem lucruri care ne sperie pentru că din ele vom învăța cel mai mult. Spun asta din propria experiență. Greșelile sunt inevitabile și indispensabile succesului și trebuie să ne dăm voie să greșim si să învățăm. Fără provocări și greutăți viața ar fi ca jucatul seriei Grand Theft Auto cu hack-uri, devine rapid plictisitoare. Nu contează cât a durat, ci cum s-a desfășurat. Important este și să nu lăsați pe nimeni să vă spună ce nu puteți face. Au impresia că vă cunosc, dar cum este posibil când nici măcar noi nu știm cine suntem. Să nu vă fie frică să fiți voi și fiți sinceri. It’s just a ride, cum spunea Bill Hicks.
Gândul că suntem totul și nimic, că la scară cosmică viața noastră reprezintă mai puțin decât o bătaie de inimă este înfricoșător și liniștitor.
Referințe: