De ce ne autosabotăm?

Despre autosabotaj

Dorința de a-mi înțelege propria persoană m-a făcut să citesc destul de multe cărți de psihologie. În căutarea de răspunsuri am aflat că mintea umană este foarte complexă și nici până în ziua de azi cercetători de top încă nu au reușit să îi devoaleze toate misterele.

De mii de ani marii învățați ne-au îndemnat să acordăm atenție cugetării filozofice NOSCE TE IPSUM, care în traducere înseamnă: cunoaște-te pe tine însuți.

Psihologul Carl Gustav Jung și-a dat seama că până nu ne înțelegem și aruncăm lumină în subconștient, viața o să ni se pară incontrolabilă și dominată de haos. În experimetele mele am întrebat mulți oameni dacă se cunosc pe ei înșiși. Răspunsurile primite au fost vagi și mi-am dat seama că nici măcar nu s-au întrebat cine sunt. Ne lăsăm purtați de viață precum o barcă fără vâsle care este aruncată în toate direcțiile de valurile agitate ale oceanelor.

Termostatul emoțional

În cartea „The big leap“, Gay Hendricks vorbește despre autosabotaj și despre termostatul nostru emoțional care se autoreglează atunci când îi depășim limitele setate. Îndiferent dacă vorbim despre dragoste, abundență financiară sau nivelul de succes, toate funcționează în anumite limite minime și maxime, ne spune autorul. Bineînțeles, limitele sunt doar în mintea noastră, și cele mai multe sălășluiesc în subconștient.

Când depășim o limită poate apărea ușor sindromul impostorului. Probabil cu toții am trecut prin asta la un moment dat. La întâlniri: „tipa asta nu este de nasul meu“ ; Carieră: „nu cred că merit funcția asta, „nu sunt destul de calificat“, „nu cred că pot gestiona succesul ăsta“. Odată situați în afara zonei de confort, conștient sau inconștient, începem să ne autosabotăm pentru a reveni în zona gestionabilă.

Credințele limitative se instalează în viețile noastre din pruncie. La început codurile sunt scrise de familie, școală, societate. Dar mai târziu devine responsabilitatea noastră să rescriem programele instalate de ceilalți.

Acest articol explică foarte bine subiectul: Credințe limitative: ce sunt, cum le recunoști și cum le depășești

Concluzie

În ședintele mele de introspecție am conștientizat că am căzut pradă în sindromul impostorului și credințelor limitative. Am țintit perfecționismul care m-a făcut să urăsc tot ce am făcut, mi-a frânat evoluția și m-a împiedicat să primesc și să mă bucur de complimente. Simțeam că ceva este în neregulă, dar nu am putut observa rădăcinile problemelor. Socrate spunea că o viață neexaminată nu merită trăită, și cu cât aflu mai multe teorii de pe târâmul psihologiei, tind să îi dau dreptate.

Pentru a putea evolua este nevoie să ne cunoaștem, să conștientizăm blocajele care ne țin pe loc și să depunem efort psihic și emoțional pentru a le depăși.

Referințe:

The Big Leap: Conquer Your Hidden Fear and Take Life to the Next Level – Gay Hendricks (Elefant/Libris)