Îmi place foarte mult să citesc pentru că lectura îmi dă posibilitatea să călătoresc în timp și spațiu, să trăiesc și să înțeleg alte perspective. O călătorie care nu costă prea mult în materie de bani, dar care are o valoare incomensurabilă.

Autobiografia lui Dorian Galbinski ne poartă prin România anilor 50, prin începuturile Israelului, Marea Britanie și prin alte țări. În principal se concentrează pe cariera lui din jurnalism. El fiind unul dintre cei mai longevivi membri la secția română a BBC WORLD SERVICE, post ce l-a ocupat din 1970 până în 2008.
Mai jos aveți un mic fragment din carte:
„Israel (tata-mare) era profund religios, dar moderat. Ținea cușer, mergea la sinagogă, se ruga zilnic, dar detesta orice formă de extremism religios. În plus, nu făcea prozelitism, dovada cea mai bună fiind faptul că toți cei patru copii ai lui au fost atei toată viața. Nu era un om cultivat, în sensul pe care îl folosim astăzi, avea însă o inteligență înnăscută și talentul de a procesa informațiile, de a înțelege esența lucrurilor. Plus o înțelepciune care provenea de la părinții și bunicii lui, și probabil și din Biblie și Talmud. Își formase o filozofie de viață impresionantă. De exemplu, odată s-a oprit pe stradă și i-a dat câțiva lei unui cerșetor.De ce-i dai bani? L-am întrebat. N-ai văzut sticla de vin de lângă el? O să își cumpere băutură.
– Nu e treaba ta pe ce dă el banii. Dacă cere înseamnă că are nevoie. Tu ești liber să-i dai sau nu, dar odată ce i-ai dat bani, nu e treaba ta ce face cu ei.
Am găsit, mulți ani mai târziu, o remarcă similară în biografia marelui cărturar englez din secolul XVIII-lea Samuel Johnson, autorul primului dicționar englez, biografie scrisă de asistentul său, James Boswell. Acesta povestește că în fiecare seară când ieșea de la pub Johnson dădea tot mărunțișul din buzunare cerșetorilor.De ce le dai bani? A întrebat Boswell. O să-i cheltuiască pe tutun și băutură!
–Și cine sunt eu, a replicat Samuel Johnson, ca să–i privez de aceste mici plăceri?
Sunt sigur că tata-mare nici măcar nu auzise de Samuel Johnson, dar reacția lui instinctivă nu se deosebește mult de cea a uneiea dintre cele mai luminate minți ale Angliei.“
„A fost omul care a avut cea mai mare răbdare cu mine, când eram copil. Își făcea întotdeauna timp să-mi povestească scene din viața lui, să-mi explice lumea din jur. Într-o zi l-am întrebat dacă viața trece repede.
–Ai să vezi, Dorică. Ca un glonț, mi-a răspuns el.“
Cartea mi-a plăcut pentru că este sinceră. Galbinski a căutat mereu libera exprimare și libertatea în general. A avut multe tranziții dure. De la România comunistă la Israel, urmând mai apoi Londra. Dar de fiecare dată a înfruntat vânturile cu stoicism.
Vom observa cât de bine se aplică acele vorbe populare: Dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, povestește-i de planurile tale. Viața l-a purtat prin multe contexte și evenimente la care nu prea s-a așteptat. Dar care într-un final s-au legat și l-au conturat pe Dorian Galbinski.
Fiecare epocă și țară are probleme și limitări temporare, diferite niveluri de evoluție. Dar mereu când citesc despre trecut, îmi dau seama cât de privilegiat sunt și că ar trebui să mă bucur de darul vieții mult mai mult decât o fac. Viața pe care o cunoaștem s-ar putea schimba radical de mâine, iar pandemia ne-a demonstrat asta. Blocajul într-o cutie ermetică, într-o mentalitate, într-o țară ne limitează vizualizarea imaginii de ansamblu. Galbinski m-a învățat cât de nocivă este stagnarea și neascultarea intuiției.
Am trăit, am empatizat și am murit de sute de ori în timp ce citeam. Fiecare carte mi-a adăugat o mică piesă de puzzle la misterul vieții. Autobiografia lui Dorian este una dintre ele, o carte despre viață și moarte, o carte despre schimbare și curaj.
Puteți cumpăra cartea de aici:
Viata trece ca un glont. Memoriile unui reporter BBC – Dorian Galbinski (Elefant)
Viata trece ca un glont. Memoriile unui reporter BBC – Dorian Galbinski (Libris)