Forța gândirii pozitive

Pentru o perioadă destul de lungă de timp am avut obiceiul să mă consider o victimă. Nu am obținut X din cauza lui Y. Nu am bani din cauza… Nu fac ce îmi place pentru că… Și lista poate continua. Dar de câte ori a fost din cauza mea? De câte ori mi-am asumat responsabilitatea 100% pentru rezultatele din viața mea? De prea puține ori.

Din dorința de a fi acceptați ne conformăm dorințelor celorlalți. „Fă asta și îți va fi bine.“ Ia-ți diploma asta și vei avea un venit frumos.“ Acest ghidaj exterior ne-a făcut să cedăm tot mai mult din controlul personal. În loc să fim noi la volanul vieții noastre, am lăsat asta în seama altora care ne-au dus pe unde au vrut indiferent dacă ne-a plăcut sau nu. A fi pasagerul, ci nu conducătorul vieții tale poate fi comod de cele mai multe ori pentru că externalizezi responsabilitatea, dar astfel nu o să te bucuri niciodată de experiența minunată a șoferului. Pe scaunul din dreapta mai ațipești, simțurile îți sunt amorțite, nu știi sigur în ce direcție sau rute o să folosești, dacă se întâmplă ceva nu va fi din vina ta. De aceea mulți preferăm să nu ne complicăm și să stăm comozi pe scaunul din dreapta. Când vom ajunge la destinația finală, din păcate ne vom da seama că am pierdut foarte multe: am pierdut controlul, am pierdut adrenalina și starea de alertă în fața imprevizibilului, am pierdut curajul de a străbate noi rute, am pierdut responsabilitatea, plăcerea condusului și opțiunea de a alege propriile destinații.

Chiar dacă nu mereu va fi soare afară și drumul asfaltat, condusul prin ploaie, noroi, zăpadă, prin curbe periculoase, pe drumuri necunoscute vor fi neplăcute și înspăimântătoare la început, acestea ne vor întări, ne vor oferi experiență și data viitoare ne va fi mai ușor să le parcurgem. Dar asta se va întâmpla numai dacă ne vom asuma responsabilitatea pentru tot ce ni se întâmplă și punem mâna pe volan.

Însă pentru a trece la asumare nu este chiar atât de ușor când încă de mici am fost învățați să ne ținem gura închisă și să stăm jos. Toate vorbele acelea negative precum nu poți, nu ești suficient de deștept, nu e timpul potrivit, nu se poate, pentru mulți au rămas întipărite în creier și reprezintă un mare blocaj în dezvoltarea lor. Și aici mi-am adus aminte de o mică poveste:

Povestea Broscuței Surde

„Câteva broscuțe și-au propus să organizeze pe malul unui lac un concurs pentru a vedea care dintre ele poate să ajungă în vârful unui turn, ce se înălța semeț.

O mulțime de spectatori curioși s-au adunat pentru a urmări cursa și pentru a le încuraja pe broscuțele curajoase. Se auzea cum șușoteau între ei despre cât de înalt este turnul și cât de periculoasă este această întrecere. Despre cât de obositoare va fi încercarea și despre îndoiala lor că vreuna dintre broscuțe va reuși să ajungă până sus. 

Cum s-a dat startul, broscuțele au început să se cațere vioaie, însă de jos auzeau vocile spectatorilor, unii prieteni, alții necunoscuți, cum strigau pline de teamă: „N-are rost, turnul este prea înalt! Opriți-vă, sunteți în pericol, o să cădeți!” 

Pe rând, tot mai multe broscuțe au început să se resemneze și una câte una au abandonat cursa. 

Numai una singură a continuat să se cățere cu încăpățânare mai departe.
Nu voia cu nici un chip să renunțe! La final, ea a fost singura care a ajuns în vârful turnului, când nimeni nu mai credea că o să se-ntâmple!

Toate celelalte broscuțe și toți spectatorii au vrut să afle cum a reușit să facă un efort atât de mare, așa că au mers să o întrebe. 

Așa se află că broscuța învingătoare era surdă. În tot acest timp a crezut că cei de jos o încurajau!“

La fel și noi, din cauza a prea mult zgomot am înghețat și am renunțat la multe din visurile noastre crezând că nu sunt realizabile.

Gânduri negative

În ultimii ani negativitatea mea a atins cote maxime. Ura din exterior s-a propagat și în interiorul ființei mele și m-a otrăvit cumplit. Am început să văd lumea în alb și negru, omițând că ea este de fapt alcătuită dintr-o infinitate de culori. Statul prea mult pe scaunul din dreapta m-a făcut să îmi pierd respectul de sine și situația s-a agravat și mai rău. Mai târziu când m-am uitat în oglindă mi-am descoperit cel mai mare inamic al meu. Eram chiar eu!

Autocunoașterea este începutul îndreptării de sine, să înțelegem de ce gândim ce gândim, ce sunt gândurile, cum funcționează creierul, de ce facem ceea ce facem și multe altele. O înțelegere cât mai profundă a poveștii noastre ne va fi de mare ajutor. A rămâne captivi în propriile gânduri, în egocentrism și egoism va fi în detrimentul nostru. A încerca să ieșim tot mai des din propria bulă, asta ar putea reprezenta o soluție să ne observăm sinele mai bine pentru a putea îndrepta tiparele de gândire pe care nu ni le dorim.

„Supraveghează-ţi gândurile căci ele devin cuvinte. Supraveghează-ţi cuvintele căci ele devin acţiuni. Supraveghează-ţi acţiunile căci ele devin obicei. Supraveghează-ţi obiceiurile căci ele devin caracter. Supraveghează-ţi caracterul pentru că acesta va deveni destinul tău.“ Lao Tse

Nedorind să apelez la ajutor exterior din motive prostești am preferat să tot citesc cărți de psihologie. Mi-am dat seama însă că încercarea de a vindeca o minte contaminată de negativitate cu mintea contaminată este o misiune destul de grea, nu imposibilă, dar grea. Poate că dacă apelam la ajutor totul se rezolva mult mai rapid…

Forța gândirii pozitive

Cea mai recentă lectură legată de pozitivitate a fost „Forța gândirii pozitive“ de Norman Vincent Peale. O carte cunoscută printre adepții gândirii pozitive și clar o încercare a autorului de a promova într-un fel creștinismul. Dar indiferent de afiliere religioasă, sunt studii care ne spun că credința ne prelungește viața cu câțiva ani și într-o anumită măsură și calitatea vieții. (religious belief may extend life by 4 years)

Mai jos voi insera căteva notițe preluate din carte:

„Omul devine adesea ceea ce crede că este.“ Mahatma Gandhi

„Cea mai mare descoperire a generației mele este că o ființă umană își poate schimba viața modificându-și modul de gândire.“ William James

Autocunoașterea duce la un remediu.

Cine decide dacă tu vei fi fericit sau nefericit? Tu!

Dacă fericirea este determinată de gândurile noastre, e necesar să îndepărtezi toate gândurile care generează depresie și descurajare.

Rezultatele nu se concretizează în cazul persoanei care refuză să se dăruiască total pentru a obține rezultatele dorite. Nu fi „reținut“. Mergi cu toată forța înainte.

Aruncă-ți inima peste bară și trupul tău o va urma.

Mulți oameni nu ajung nicăieri pentru că nu știu încotro vor să se îndrepte. Nu te poți aștepta la ce e mai bun dacă gândirea ta nu are o țintă. Lipsa obiectivelor duce la lipsa rezultatelor.

„Dacă veți avea credință în voi cât un grăunte de muștar (…) nimic nu va fi vouă cu neputință.“ (Matei 17:20).

Ca un mic rezumat am înțeles că gratitudinea, afirmațiile și meditația sunt foarte importante.

Când ne trezim dimineața și suntem recunoscători că am mai primit o zi, că suntem sănătoși, că încă suntem întregi ne ajută foarte mult… Am făcut asta de câteva ori și ziua a devenit mult mai optimistă pentru mine.

„Eram trist că n-am pantofi, dar am întâlnit pe unul care n-avea picioare.“ Dostoievski

Mintea este șireată, cum a atins un obiectiv, deja începe să se gândească la următorul și uită adesea să se bucure de rezultatele obținute. Apreciem mai mult ce nu avem decât ce avem.

Afirmațiile se pliază pe principiul “Fake it until you make it”. Cu cât repeți mai mult cu atât afirmațiile și comportamentul intră în subconștient și ajungi să crezi cu adevărat tot ce ai repetat.

Iar meditația cred că este un instrument ce trebuie folosit zilnic. Mintea este un servitor minunat, dar un stăpân cumplit. Meditația ne face mai conștienți de gândurile noastre, ne scoate din trecut și viitor și ne aliniază cu prezentul, cu clipa de acum.

Concluzie

Dacă crezi că poți, sau crezi că nu poți, ai dreptate în ambele cazuri, spunea Henry Ford. Probabil am exagerat cu citatele, dar m-au ajutat să transmit cât de cât mesajul asupra importanței cruciale a gândurilor. Viața este o perspectivă, și dacă ne lăsăm controlați de gânduri rebele care nu ne aparțin, vom ajunge pe drumuri nedorite.

Referințe:

„Forța gândirii pozitive“ de Norman Vicent (Libris)