Ce este iluzia cunoașterii?
În lumea modernă, avem acces la o cantitate uriașă de informații, mai mult decât oricând în istoria omenirii. Putem căuta informații pe internet, putem citi cărți și articole de specialitate, putem urmări prelegeri și discuții înregistrate. Cu toate acestea, este important să ne dăm seama că există o iluzie a cunoașterii, care ne face să credem că avem o înțelegere completă și precisă a lumii înconjurătoare.
Iluzia cunoașterii este acea senzație de siguranță pe care o avem atunci când credem că știm totul despre un subiect, fără a fi nevoie să mai căutăm informații noi sau să ne schimbăm opinia. Aceasta poate fi periculoasă, deoarece ne poate face să devenim prea încrezători în propriile noastre cunoștințe și să ignorăm alte opinii sau puncte de vedere. Mai mult decât atât, poate fi un obstacol în calea învățării și a dezvoltării personale, deoarece ne poate face să ne oprim din căutarea de noi informații și perspective.
Iluzia cunoașterii poate fi întâlnită în multe domenii, inclusiv în știință, politică, filozofie și în viața de zi cu zi. De exemplu, unele persoane pot fi convinse că știu totul despre o anumită teorie științifică, dar ignoră noile descoperiri și cercetări care contrazic acea teorie. În politică, oamenii pot fi prea convinși de propriile lor opinii și să nu ia în considerare punctele de vedere ale altora.
Cu cât înaintăm în vărstă, cu atât ne piedem entuziasmul de a mai învăța lucruri noi. De cele mai multe ori când ieșim din școli, avem impresia că știm foarte multe lucruri despre realitatea în care trăim. Suntem însă foarte departe de adevăr.
Acest mecanism al creierului de a simplifica, ne face să consumăm mai puțină energie mentală, dar ne distorsionează foarte mult capacitatea de a observa lumea într-un mod obiectiv. Este mult mai ușor să judecăm, decât să gândim și să înțelegem.
Fiind curios, când am zărit la bibliotecă o carte care vorbește despre ignoranță, m-am pus imediat pe citit. „Iluzia cunoașterii“ scrisă de Philip Fernbach și Steven Sloman, mi-a confirmat faptul că și eu mă autoiluzionam cu faptul că știu foarte multe.
„Gândim automat și fără efort despre cum funcționează lucrurile. Dar atunci când deliberăm asupra cunoștințelor noastre, iluzia se spulberă.“
„Ideea noastră nu este că oamenii sunt ignoranți. Este că oamenii sunt mai ignoranți decât cred că sunt.“
„În loc să înțeleagă complexitatea, oamenii tind să adere la o dogmă socială sau la alta. Întrucât cunoștințele noastre sunt întrețesute cu ale altora, comunitatea ne modelează convingerile și atitudinile. Este atât de greu să respingem o opinie împărtășită de camarazii noștri, încât prea adeseori nici măcar nu încercăm să evaluăm valoarea intrinsecă a unor afirmații. Lăsăm grupul să gândească pentru noi.“
Pentru a-și demonstra teoria, autorii au strâns un grup de adulți și le-au pus cele mai banale întrebări: Cum funcționează un fermoar?; De ce cerul este albastru?; Cum merge o bicicletă? Toți au intrat în dificultate când au fost nevoiți să intre în detalii.
Cârcotașii s-ar putea întreba: „Așa, și cu ce mă ajută pe mine să știu că sunt de fapt ignorant și că tot ce cunosc nu are nici o bază solidă?“
În momentul când mi-am dat seama că tot ce cunosc ar putea să nu fie adevărat, întreaga mea viață s-a schimbat.
În primul rând, nu mai m-am umflat în pene și am devenit mult mai modest.
În al doilea rând, am devenit mult mai deschis față de opiniile celorlalți, dar și mult mai critic. Mi-am spus că trebuie să ascult mai mult. În momentul când într-un dialog nu se caută adevărul, ci pur și simplu vrei doar să îți propagi și aperi opiniile care ar putea fi false, ai foarte multe de pierdut.
Și în al treilea rând, mi-am recăpătat entuziasmul acelui copil de șase ani care nu încetează niciodată să își pună întrebări și să învețe în permanență.
„Există cunoscute știute. Acestea sunt lucruri despre care știm că le cunoaștem. Există necunoscute știute. Altfel spus, sunt lucruri despre care știm că nu le cunoaștem. Dar există, de asemenea, necunoscute neștiute. Sunt lucruri despre care nu știm că nu le cunoaștem.“
Oamenii seamnă cu albinele, iar societatea seamănă cu un stup
Câteva capitole din carte sunt dedicate minții colective. Autorii repetă că societatea s-a dezvoltat datorită cooperării, ci nu competiției.
„Indivizii depozitează în capetele lor foarte puține informații detaliate despre lume. În acest sens, oamenii seamnă cu albinele, iar societatea seamănă cu un stup: inteligența noastră rezidă nu în creierele individuale, ci în mintea colectivă.“
„Odată ce începem să înțelegem că nu toate cunoștințele se găsesc în capul cuiva, ci sunt împărtășite în sânul unei comunități, eroii noștri devin alții. În loc să ne concentrăm asupra individului, începem să punem în centrul atenției un grup mai larg.“
Concluzie
Dacă încă nu știam, această carte ne demonstrează cât de superficiali putem fi și cât de puține știm de fapt. Reprezintă un început bun pentru cei care vor să mai spargă din iluziile stocate în minte de-a lungul timpului. De asemenea ne impulsionează să folosim gândirea critică mult mai des.
Iluzia cunoașterii poate fi evitată prin cultivarea unei atitudini de învățare continuă și de acceptare a faptului că niciodată nu vom ști totul despre orice subiect. Trebuie să fim dispuși să căutăm informații noi și să ascultăm opinii și puncte de vedere diferite de ale noastre. De asemenea, trebuie să fim deschiși la schimbare și să recunoaștem că cunoștințele noastre actuale ar putea fi incorecte sau incomplete.
Iluzia cunoașterii – Philip Fernbach și Steven Sloman (Libris/Cărturești)