Lumea nu e doar cât vezi cu ochii – e mai multă, spunea Macanache într-o melodie. Asta vrea să spună și Aldous Huxley în „Portile perceptiei“, dar cu alte cuvinte. El experimentează un drog psihedelic, mescalina și cartea reprezintă încercarea de a descrie ce a trăit sub influența drogului și cum i s-au schimbat percepțiile despre viață după aceea. Dar încă de la început Huxley specifică clar că simbolurile nu pot fi niciodată ce reprezintă și cuvintele sunt prea sărace pentru a putea exprima ce a trăit. Degetul care arată luna, nu este însăsi luna.
Înainte să se arunce în necunoscut, autorul preciează că aproape în fiecare există impulsul de a fugi de noi, de a ne topi în vid.
„Cheltuim astăzi cu mult mai mult pentru băutură și fumat decât cheltuim pentru educație. Și nu e de mirare. Aproape în fiecare dintre noi, aproape tot timpul, există pornirea de a fugi de sine și de ceea ce ne înconjoară.“
Odată ingurgitată mescalina, lumea din fața autorului începe să devină mai colorată, texturile se modifică, egoul se estompează, intră într-un alt plan al existenței, orice din jurul lui explodează de viață și pentru prima dată observă oceanul infinit de conexiuni care a fost mereu în fața lui, dar care nu a fost niciodată capabil să îl surprindă atât timp cât era „treaz“.
„Ceea ce noi, ceilalți, surprindem doar sub efectul mescalinei, artistul este înzestrat să vadă tot timpul, prin naștere.“
„Căci dacă am reuși să vedem mereu astfel, nu am mai vrea să facem niciodată altceva. Ci doar să contemplăm, să fim doar non-eul divin al florii, al cărții, al scaunului, al pantalonilor. Ar fi suficient.“
În momentul când se deschide poarta în zid, Huxley este total absorbit și fascinat de noua lume care i se înfățișează în fața ochilor. Poarta în zid fiind o aluzie pentru portalul deschis cu ajutorul subtanței care îl ajută să transceandă lumea fizică, lumea limitată de ziduri.
Nu încetează să se minuneze la orice îi apare în față: flori, dungile pantalonilor, un scaun – toate par altfel acum, magice.
După ce efectele dispar în câteva ore, el devine atras de lumea artei, de sculptură, tablouri, de artiști în general. De aceea o mare parte din carte el încearcă să decodeze și să înțeleagă mesajele lor.
Despre psihedelice pe scurt
Aceste substanțe au fost prezente și folosite de oameni din vremuri imemoriale. Unele voci precum cea a lui Terence McKenna afirmă că ele ar fi putut juca un rol în evoluția umanității. O traducere a cuvântului psihedelic este „revealing the mind“, adică dezvăluirea minții prin înlăturarea egoului, a limbajului, a culturii și accesarea conștiinței infinite.
„Pare cât se poate de improbabil ca omenirea în general să fie vreodată în stare să se lipsească de Paradisurile Artificiale. Majoritatea bărbaților și femeilor duc o viață atât de nefericită, în cel mai rău caz, și de monotonă, săracă și limitată, în cel mai bun caz, încât impulsul de a evada, îndemnul de a se transcende pe sine, chiar și numai pentru câteva clipe, este și a fost dintotdeauna una dintre cele mai de seamă dorințe ale sufletului. Arta și religia, carnavalurile și saturnaliile, dansul și ascultarea oratorilor, toate acestea au servit, folosind cuvintele lui H.G. Wells, drept porți în zid. Iar spre uzul personal și cotidian au existat mereu chimicale capabile să inducă beția. Toate sedativele și narcoticele din vegetale, toate euforizantele care cresc în copaci, halucinogenele care se coc în boabe de cereale sau pot fi stoarse din rădăcini, toate, fără excepție, sunt cunoscute și sistematic folosite de oameni din vremuri imemoriale.“
Concluzie
Prima carte scrisă de Huxley care mi-a trecut prin mâini a fost „Minunata lume nouă“, opusul lui „1984“ a lui Orwell. Am fost uimit când am citit că George Orwell a fost studentul lui Aldous Huxley.
„Porțile percepției“ am tot amânat-o. Inițial am crezut că este tot un fel de ficțiune utopică asupra viitorului umanității, dar a fost de fapt un eseu despre experiențele lui metafizice cu mescalina, substanța activă din cactusul peyote. El arată cu degetul fragmente din acea lume și explică cum universul este mult mai complex și ne face atenți în legătură cu limitările noastre de percepție.
Am descris puțin subiectul cărții, nu vreau să pară că fac publicitate unor substanțe ilicite.
„Impulsul universal și pepetuu al transcenderii de sine nu poate fi suprimat trântind Porțile în Zid cunoscute în prezent. Singura politică rezonabilă este deschiderea altor porți, mai bune, în speranța de a-i convinge pe oameni să renunțe la vechile lor obiceiuri proaste în schimbul altora noi și mai puțin nocive. O parte din aceste alte porți noi, mai bune, vor fi de natură socială și tehnologică, altele religioase ori psihologice, altele dietetice, educaționale, sportive.“
Portile perceptiei. Raiul si iadul – Aldous Huxley (Elefant/Libris)