Un amic în mod insistent mi-a recomandat noul film „Nimic nou pe frontul de vest“. Cum eu sunt mai atras de detalii, am preferat în schimb să citesc cartea cu același nume, scrisă de Erich Maria Remarque și publicată în 1928. Bineînțeles că nu am avut mari așteptări de la ea, dar s-a dovedit a fi una dintre cele mai bune cărți citite în 2022.
Cartea ne prezintă realitățile Primului Război Mondial din perspectiva unui tânăr soldat german. Înainte de război pentru Paul Baumer lupta pe front reprezenta curaj și glorie, locul unde devine bărbat, dar toate gândurile eroice se disipează ușor când pășește pentru prima dată pe front și își vede camarazii doborâți pe rând.
„Zece săptămâni am făcut instrucţie cazonă. În acest timp am fost transformaţi mai radical decât în zece ani de şcoală. Am învăţat că un nasture bine lustruit are mai multă însemnătate decât patru volume de Schopenhauer. La început miraţi, apoi scârbiţi şi în cele din urmă indiferenţi, ne-am dat seama că nu spiritul se află pe primul plan, ci peria de ghete; nu ideea, ci sistemul; nu libertatea, ci instrucţia cazonă. Cu entuziasm şi voie bună am devenit soldaţi; dar s-a făcut totul pentru a alunga din noi şi entuziasmul şi voia bună “.
„Primul foc de baraj ne-a arătat eroarea noastră şi sub el s-a prăbuşit întreaga concepţie de viaţă, învăţată de la ei “.
„Tineretul de fier. Tineret! Toţi câţi suntem aici n-avem mai mult de douăzeci de ani. Dar tineri? Tineret? Tinereţe? E mult de atunci. Suntem oameni bătrâni “.
Aproape toate concepțiile mele eroice despre război preluate din filmele hollywoodiene s-au spulberat citind această carte. Entuziasmul soldatului și spiritul i se fragmentează atunci când trage primul glonț. Și chiar dacă reușește să supraviețuiască războiului, cicatricile mentale sau fizice vor continua să îl însoțească toată viața.
„Sunt tânăr, am douăzeci de ani; dar nu cunosc din viață decât deznădejdea, moartea, frica și îmbinarea celei mai neghioabe superficialități cu un abis de suferințe. Văd popoare asmuțite unele împotriva altora, ucigându-se tăcute, neștiutoare, docile, fără vină. ”
„Războiul ne-a stricat. Nu mai suntem buni de nimic. Are dreptate. Nu mai suntem tineri. Nu mai vrem să cucerim lumea. Suntem niște fugari. Fugim de noi înșine. De viața noastră. Am avut optsprezece ani, am început să îndrăgim lumea și viața, dar a trebuit să tragem cu pușca în ele. Primul obuz care a explodat ne-a lovit drept în inimă. Suntem izolați de activitate, de năzuințe, de progres. Nu mai credem în ele, credem în război.“
Autorul ne aruncă pe front și în mintea soldatului pentru a ne face să înțelegem ororile războiului. Trupuri mutilate, moarte, foamete, boli, șobolani și păduchi, disperare, toate acestea au fost prezente în Primul Război Mondial. Este o carte foarte tulburătoare care odată citită va rămâne impregnată în memoria noastră.
Pe frontul de vest nimic nou – Erich Maria Remarque (Libris/Cărturești)