Începutul nu este prea promițător, dar cu cât de adâncim mai mult în poveste, pur și simplu ne prinde. Vrem să aflăm cum și de ce Lydia, fata de 16 ani a unei familii interrasiale moare. Este omucidere, accident sau s-a sinucis? Mi-a plăcut că autoarea se concentrează pe psihologia personajelor. Conturează lumea lăuntrică a membrilor, iar spre final deja începem să rezolvăm misterul.
Celeste Ng ne vorbește despre inadaptare, despre eșec, egocentrism, familie, visuri, descoperirea sinelui, viață și moarte, rasism, preconcepții. Deși cartea este mică, esența este puternică. Nu m-am așteptat la asta, m-a impresionat.
Acțiunea se petrece în Northwest Ohio la sfârșitul anilor ’70. În lumina reflectoarelor se află o familie formată din cinci membri, o familie interrasială, tatăl fiind de naționalitate chineză, iar mama este născută în SUA. La început autoarea ne aruncă în față un cadavru găsit într-un lac, un mister. Corpul neînsuflețit aparține unei tinere de 16 ani. Cum și de ce a murit nu aflăm. De acolo Celeste se tot întoarce în timp pentru a analiza povestea soților Lee pentru a afla ce s-a întâmplat cu Lydia.
Așa aflăm că James Lee s-a simțit mereu stingher pentru că nu era la fel ca toți ceilalți. Aspectul lui asiatic i-a făcut pe colegii lui și nu numai să îl excludă din cercurile lor. Da, în acele timpuri globalizarea nu era ca în ziua de astăzi. Familia lui a fost săracă iar el prin perseverență a reușit să ajungă profesor la un colegiu din Statele Unite. Acolo a întâlnit-o pe Merilyn, care îi era studentă. La fel ca și el, și Merilyn a avut probleme cu adaptarea, nu din cauza naționalității sau a rasei, ci pentru că era femeie. Mama ei dorea ca ea să își găsească un soț și să fie o gospodină bună, dar Merilyn voia să profeseze ca doctor. Însă societatea nu prea vedea asta cu ochi buni, femeia trebuia să aibă grijă de copii și de casă. Așa că cei doi s-au confruntat cu rasism, naționalism, sexism și presiuni sociale. Merilyn a simțit că James este diferit și așa cei doi au hotărât să se căsătorească. Copiii au început să apară iar soția lui James a fost nevoită să renunțe la visul ei de a deveni doctor.
Când copiii lor s-au făcut mai mari, soții Lee și-au concentrat toată atenția pe Lydia. Voiau ca ea să nu fie ca ei, voiau ca ea să nu treacă prin ce au trecut și să nu aibă probleme. Mama ei și-a proiectat visurile pierdute în ea. Voia ca fiica ei să ajungă doctor iar tatăl voia să fie populară și să se adapteze cât mai bine în societate. Să își facă părinții fericiți Lydia nu refuza nimic, iar în timp din cauza asta sufletul ei s-a erodat tot mai mult, atât de mult încât la un moment dat a cedat.
Cartea este emoționantă și evidențiază puncte nevralgice ale societății, ale familiei, ale copiilor. Ne învață cât de mult putem răni și cât de mult putem fi răniți. Ne învață cât de crudă și stupidă poate fi societatea uneori. Ne învață cât de important este să fim noi înșine. Ne învață să luptăm pentru ce ne dorim, să ne ascultăm sufletul.
Bineînțeles, subiectul este mai complex decât ce am povestit eu aici. Dar dacă vă hotărâți să o citiți cu siguranță o să aveți multe de învățat. Cu toate că trăim în anul 2021, societatea contemporană se confruntă în continuare cu foarte multe probleme. Am evoluat mult din 1970? Da și nu.
O poți cumpăra de aici: