„O viață neanalizată nu merită trăită.” – Socrate
Este greu de crezut că primii ani de viață au un impact major asupra viitorului nostru, că un eveniment petrecut în copilărie, ce în aparență pare mărunt, ne poate modifica personalitatea și trasa alt curs vieții. Multe cărți de psihologie însă asta afirmă, că începutul joacă un rol crucial asupra noastră. Cu toate astea nu observ niciun fel de filtre pentru cei care își doresc să aibă copii, și oricine, fără absolut nicio pregătire, îi poate face.
În „Vindecarea copilului interior“, psihoterapeuta Stefanie Stahl ne povestește pe scurt ce înseamnă copilul-umbră și copilul-lumină, și cum cei doi îl influențează pe adultul din prezent.
„Sentimentele pe care le avem, precum sentimentul eșecului în viață, depind în principal de temperamentul nostru înnăscut și de experiențele noastre din copilărie. O influență importantă o au, în acest caz, convingerile noastre inconștiente. Prin convingere se înțelege, în psihologie, un crez profund ancorat, care exprimă o atitudine față de noi înșine sau față de relațiile noastre interumane. Multe convingeri se formează în primii ani de viață, prin interacțiunea dintre copil și persoanele cele mai apropiate acestuia.“
„Copilul-umbră cuprinde convingerile noastre negative și sentimentele apăsătoare ce rezultă în urma acestor convingeri, cum ar fi tristețea, frica, neajutorarea sau furia. De aici rezultă, în schimb, mecanismele de apărare emoțională pe care le-am dezvoltat pentru a face față acestor sentimente sau pentru a nu le mai simți, în cel mai bun caz. Mecanismele de apărare tipice sunt: retragerea, dorința de armonie, căutarea perfecțiunii, înclinația spre agresivitate și atac sau chiar setea de putere și dorința de a deține controlul.“
„Dimpotrivă, copilul-lumină însumează experiențele noastre pozitive și sentimentele bune din noi. Acest concept se referă la tot ceea ce-i face pe copii să fie veseli: spontaneitatea, cheful de aventură, curiozitatea, inconștiența, vitalitatea, dinamismul și cheful de viață. Copilul-lumină este o metaforă pentru partea intactă a încrederii noastre în propriile forțe. Până și oamenii care au de dus un bagaj foarte greu din copilărie au părți sănătoase în personalitatea lor. Și în viața lor există situații în care nu reacționează excesiv, și ei cunosc momente în care sunt veseli, curioși, jucăuși – în care deci se ivește copilul-lumină. Bineînțeles, la oamenii care au, în urma lor, o copilărie foarte apăsătoare, copilul-lumină iese la iveală mult prea rar.“
Copilul are nevoi primare, care dacă nu sunt satisfăcute, va suferi în viața adultă. Nevoia de apartenență, nevoia de autonomie și control; nevoia de satisfacere a plăcerii, respectiv de evitate a neplăcerii; nevoia de încredere în sine, respectiv de recunoaștere. Știu, pare complicat dar aceste convingeri formate când suntem mici, constituie în linii mari sistemul nostru psihic de operare. Sunt un fel de ochelari prin care percepem realitatea.
„Sentimentele care nu sunt filtrate prin gândire, ci, pur și simplu, exteriorizate – acelea ne creează probleme cu noi înșine și ne afectează relațiile. Dacă vrem să ne rezolvăm problemele, exact aici trebuie să intervenim.“
„Când un om este detașat de sentimentele lui, atunci nu prea este în contact nici cu nevoile lui. Nu puțini se plâng prin urmare de faptul că nu știu ce vor.“
Pentru mulți psihologia poate este un subiect de bagatelizare, dar cu cât o să citiți mai mult, cu atât o să vă dați seama de rolul ei vital. Introspectia este de dorit, ci nu de prisos, mai ales în epoca distragerii în care trăim.
„Viziunea voastră va deveni mai clară doar atunci când vă uitați în inimă … Cel care privește afară visează. Cine se uită înăuntru, se trezește.“ – Carl Jung
Cartea atrage prin titlul ei „Vindecarea copilului interior“, are și câteva exerciții pentru a arunca mai multă lumină în mințile noastre, dar cam atât. Noi însă trebuie să depunem efortul necesar pentru a face subconștientul conștient, și nu este deloc o misiune ușoară. Trebuie să învățăm să ne asumăm răspunderea pentru gândurile și sentimentele noastre și să încetăm să învinovățim factorii externi pentru tot ce nu a mers cum ne-am dorit.
Vindecarea copilului interior – Stefanie Stahl (Libris/Cărturești)