Câte lecții ai ratat azi pentru că ți-ai scos telefonul din buzunar de sute de ori? Am citit undeva că dacă ești suficient de atent, orice poate fi o lecție, citat ce îi este atribuit lui Buddha. Avem impresia de multe ori că educația pentru noi s-a terminat odată ce am ieșit din sistemul educațional, dar nu este adevărat, educația nu este ceva ce putem termina. Credem că putem învăța doar din cărți, cursuri, documentare etc. Însă dacă deschidem ochii și devenim atenți, absolut orice în viață poate deveni o lecție.
Aceste lecții nu vin ca la școală, cu orar și manual. Ele se adună în fiecare zi: pe stradă, în grădină, în bucătărie, în tren, în pădure, pe plajă, la sală, la un dialog cu prieteni sau persoane necunoscute. Mușchiul observației se dezvoltă cu cât îl folosim mai mult. Vă aduceți aminte când eram mici și totul ni se părea captivant și magic? Creștem și spiritul nostru de exploratori devine din ce în ce mai slab. Viața nu ne mai pare magică și plină de posibilități, devine monotonă și plictisitoare. Când ești atent, la fel ca în copilărie, viața lasă învățăminte peste tot. Când nu ești atent, pare doar zgomot.
Mintea noastră este un torent neîncetat de gânduri, planuri, judecăți, amintiri și anxietăți. Suntem atât de absorbiți de propria viață încât ne închidem într-o bulă și pierdem adevăratul contact cu tot ce se întâmplă în jurul nostru. Acest zgomot mental acționează ca un filtru ce distorsionează și acoperă complet lecțiile subtile ale momentului prezent. Când reducem acest zgomot, oricine și orice îți poate fi profesor.
Ernest Hemingway spunea că atunci când oamenii vorbesc, ascultă în totalitate. Nu te gândi la ce urmează să spui. Cei mai mulți oameni nu ascultă niciodată. O conversație banală poate deveni o oportunitate de a asculta cu adevărat, și atunci putem învăța foarte multe. Chiar și momentele de plictiseală devin o invitație la a observa fluxul constant al propriilor gânduri. Asta a devenit aproape imposibil astăzi, când plictiseala pare că a dispărut. Când simțim și cea mai mică urmă de plictiseală, scoatem telefonul din buzunar și ne lasăm distrași de aplicațiile de pe telefon.
A fi suficient de atent înseamnă a recunoaște sacrul din cotidian. Înseamnă a înțelege că nu trebuie să urcăm pe vârfuri de munte pentru a găsi înțelepciune și nici să așteptăm evenimente extraordinare pentru a ne simți vii. Universul nu se ascunde în stelele îndepărtate. El se dezvăluie în fiecare respirație, în fiecare frunză care cade, în fiecare interacțiune umană, în fiecare moment, așteptând cu o răbdare infinită, să fie observat. Lecțiile sunt pretutindeni. Întrebarea este dacă noi suntem suficient de atenți pentru a le observa.
Când suntem atenți și deschiși este ca și cum am spune lumii: „Sunt aici. Poți să-mi vorbești.” În autobuz, două voci joase discută despre concedieri, tulburări economice, corupție, imigranți. Dacă asculți, auzi frica, auzi ura, auzi pulsul societății. Oamenii nu comunică doar prin cuvinte, comunică prin limbaj corporal, ton, inflexiuni vocale. Fiind atent, poți sesiza aceste detalii și ei ți se vor părea ca niște cărți deschise.
Unele lecții se repetă până le recunoști. Te enervează aceleași lucruri în trafic, te grăbești în aceleași dimineți, amâni aceleași sarcini. Dacă ești atent, vezi tiparul și înțelegi. Viața încearcă să-ți predea același curs sub profesori diferiți. Cînd îți dai seama, poți să schimbi câteva lucruri. Pleci cu zece minute mai devreme, respiri de trei ori profund la semafor, divizezi sarcina în bucăți mici și gestionabile.
Lecțiile din eșecuri
Repet, putem învăța din orice, inclusiv din greșeli. Încă de mici ni se spune că greșelile sunt rele și trebuie să le evităm. La școală când greșeam primeam note mici. Se spune că un expert este o persoană care a făcut toate greșelile care se pot face într-un domeniu. Poate că în ultima perioadă ai încercat un proiect care a eșuat. Dacă privești doar rezultatul, vezi un zid. Dar dacă ești atent la proces, vezi tipare, vezi o hartă. Îți dai seama unde te-ai orientat bine, unde ai ghicit, ce semne ai ignorat. Îți schimbă întrebarea din: „De ce eu?“ în „Ce date lipsesc din ecuație?“ Uneori răspunsul e că ai nevoie de timp. Alteori, răspunsul e concret: partener greșit, ritm greșit, public greșit.
Când suntem atenți, nu captăm doar lecții din jurul nostru, ci și frumusețea. Un apus de soare, cântecul păsărilor, valurile mării, arhitectura plăcută a unei clădiri. Frumusețea, văzută atent, nu e rară. E frecventă, dar discretă.
Atenția are și un revers
Atenția are și un revers: poate obosi. Să fii mereu atent e istovitor. De aceea e nevoie să învățăm cum putem regla volumul. Să știi când să te lași purtat de val și când să intri pe pilot automat. Nu orice clipă cere analiză, unele clipe cer doar să le trăiești. A fi atent nu înseamnă a diseca totul.
Când înveți să reglezi atenția, vei reuși să vezi lecții peste tot, vei deveni un student constant care nu se plictisește niciodată, pentru că oriunde întoarce capul, găsește un sens de luat acasă. Lumea nu se schimbă, dar modul în care o experimentezi este transformat radical.
Nu doar înțeleptul de pe munte deține adevărul. Un copil, un copac, un adversar sau chiar ultima ta greșeală devin profesori valoroși odată ce sunt observați cu atenția corectă.