De ce să îi citim pe clasici? Este una dintre cele mai importante întrebări pe care și le poate pune un iubitor de cărți și cultură. Răspunsul trebuie să lupte cu un zid de prejudecăți: clasicii sunt greoi, plictisitori, sunt irelevanți, sunt doar teme de școală. În acest articol încercăm să spargem acest zid și să aflăm de ce ar trebui să îi citim.
Homer, Dostoevsky, Victor Hugo, Alexandre Dumas, Shakespeare, Tolstoy și mulți alții, sunt nume impunătoare, statui de marmură ce ni se spune că trebuie să le admirăm. Dar de ce? Într-o lume care se mișcă rapid, de ce ne-am întoarce la aceste voci lente, venite dintr-un trecut de mult apus?
Haideți să uităm ce ni s-a spus la școală. Să nu ne gândim la ei ca la niște teme și ceva împovărător. Și să ne întrebăm. De ce, după sute sau chiar mii de ani, aceste cărți „refuză să moară“? De ce continuă să ne bântuie? De ce aceste cărți au trecut testul timpului și au rămas relevante și în ziua de azi?
Îi citim să ne înțelegem pe noi înșine mai bine
În primul rând, citim clasicii pentru a ne privi într-o oglindă de o claritate brutală, îi citim să ne înțelegem pe noi înșine mai bine. Trăim cu iluzia că problemele noastre sunt unice, că anxietățile noastre sunt un produs al secolului 21. Deschidem „Anna Karenina“ și descoperim aceeași luptă pentru relevanță socială, aceeași teamă de judecata celorlalți. Când citim „Crimă și pedeapsă“ al lui Dostoevsky, nu citim numai despre un student sărac din Sankt Petersburgul secolului 19. Citim despre propria noastră capacitate de a raționaliza fapte teribile, despre lupta dintre moralitate și orgoliu care se dă în fiecare dintre noi.
Tehnologia se schimbă, moda se schimbă, imperiile se ridică și cad. Dar sistemul de operare al inimii umane: gelozia, iubirea, ambiția, frica de moarte, căutarea sensului, a rămas același. Un clasic a reușit să surprindă o bucată din acest cod sursă al umanității.
Clasicii ne șoptesc de secole: „Nu ești singur. Ceea ce simți tu acum, s-a mai simțit. Și s-a supraviețuit.'”
Îi citim pe clasici pentru a înțelege prezentul
În al doilea rând, citim clasicii pentru a înțelege prezentul. Înțelegând trecutul, înțelegem prezentul. Aflăm cum societățile s-au dezvoltat. Cum orașele au prins contur, ce dificultăți au avut. Și foarte important aflăm cum totul se schimbă în permanență.
Clasicii ne oferă rădăcinile pentru marile conversații ale civilizației noastre. Citindu-i, nu învățăm doar despre trecut, primim instrumentele necesare pentru a decoda complexitatea prezentului. Începem să vedem tipare și să ne formăm o imagine a originii omenirii.
Citim clasicii pentru că sunt grei
În final, citim clasicii pentru că sunt grei. Da, ați auzit bine. Dificultatea lor este o calitate, nu un defect. Trăim într-o epocă a conținutului rapid de digerat. Un TikTok de câteva secunde, o postare scurtă, un rezumat de 5 minute. Creierele noastre sunt antrenate pentru satisfacție instantanee și pentru a evita complexitatea.
O carte clasică este un act de rebeliune împotriva acestei tendințe. Limbajul este adesea mai complex. Structura frazelor este mai elaborată. Temele sunt nuanțate, ambigue. A citi o astfel de carte este un antrenament mental. Este ca și cum ai merge la sală după luni de stat pe canapea. La început e greu. Dar acest efort îți întărește mușchii cognitivi, capacitatea de concentrare, gândirea critică, toleranța la ambiguitate.
Într-o lume care ne vrea distrași și simpliști, a te angaja într-un dialog cu o minte complexă de acum 200 de ani este un act de fortificare intelectuală.
De ce să îi citim pe clasici?
De ce să îi citim pe clasici? Un clasic este o operă care a supraviețuit, care a trecut testul timpului. A trecut prin zeci de generații, prin curente culturale și a rămas relevantă. A fost filtrată de conștiința colectivă a umanității și s-a dovedit că poartă în ea un adevăr sau o frumusețe care nu se erodează.
Data viitoare când vedeți o carte veche, prăfuită, cu un titlu impunător, nu vă gândiți la ea ca la ceva greu, ca la o temă de școală. Gândiți-vă la ea ca la o invitație la o conversație cu cele mai strălucite minți, cele mai curajoase suflete și cele mai complexe personaje din istoria umanității.
Aceste cărți ne ajută să înțelegem cine suntem, să înțelegem trecutul, diferite culturi și valori. Pentru că emoțiile și dilemele umane nu s-au schimbat, clasicii rămân actuali.
După ce au experimentat o altă cultură, mulți călători se întorc acasă și o văd pe a lor diferit. Își deschid mintea la idei și perspective noi. Cărțile vechi ne oferă acest tip de călătorie mentală prin timp și spațiu.
Două cărți clasice care mi-au plăcut extrem de mult sunt: Contele de Monte-Cristo al lui Alexandre Dumas și Mizerabilii al lui Victor Hugo.