Afară este frig, este weekend și vrei să îți petreci timpul citind o carte alături de o cană de ceai verde, cafea, cacao sau altceva, dar încă nu te-ai hotărât ce să citești pentru că sunt atât de multe opțiuni. Nu vrei ceva complicat, vrei ceva relaxant și care să te poată transpună rapid în alte universuri.
Dacă citești aceste rânduri, atunci este ziua ta norocoasă. Recomandarea următoare aproape că nu dă niciodată greș. Haruki Murakami! Cărțile scriitorului japonez sunt magice. Scrisul lui parcă te hipnotizează și cu greu o să mai poți să te oprești din citit.
1. Pădurea Norvegiană
Acest roman își împrumută titlul de la un hit al formației Beatles și este una dintre cele mai citite și apreciate lucrări ale sale.
Firul narativ se învârte în jurul trecutului erotic zbuciumat al lui Toru Watanabe. Cartea începe cu aterizarea acestuia în orașul Hamburg. Odată ajuns pe sol acesta începe să aibă răscoliri lăuntrice care au început cu 18 ani în urmă, atunci când el era student la teatru într-o facultate din Tokyo. Pe fundal avem o multitudine de scene erotice, discuri cu Miles Davis, Bach sau Jim Morrison, lecturi din clasicii literaturii universale și multe alte elemente din apanajul studențesc.
Naoko și Midori sunt principalele personaje feminine. Watanabe oscilează între cele două. În timp ce una se confruntă cu depresia, fiind o fire foarte complicată, cealaltă are un caracter care se află la antipod.
Moartea si depresia sunt omniprezente pe parcusul poveștii.
„Moartea nu se află la polul opus al vieții, ea face parte din viață“.
Cartea va trezi în tine o mulțime de sentimente. Murakami ne demonstrează că moartea poate fi privită din mai multe unghiuri.
2. Kafka pe malul mării
Într-un interviu, Murakami declara că secretul înțelegerii acestui roman constă în faptul că acesta trebuie citit de mai multe ori.
Romanul urmărește două povești distincte care în cele din urmă se vor intersecta. Kafka Tamura are cincisprezece ani și fuge din casa tatălui său aflată în Tokyo pentru a-și găsi mama și sora, dispărute când avea patru ani.
„Oamenii se nasc ca să trăiască, nu? Și totuși, cu cât trăiesc mai mult, cu atât devin mai goi pe dinăuntru”.
„Totul e în mișcare. Pământul și timpul și concepțiile, dragostea și viața și credința, dreptatea și răul, toate lucrurile sunt tranzitorii, în stare lichidă. Nimic nu rămâne într-un singur loc și sub o singură formă. Întregul univers este ca un serviciu uriaș de curierat rapid”.
„Peste 100 de ani, probabil că toţi oamenii de aici vor fi dispărut de pe suprafaţa pământului şi se vor fi transformat în cenuşă sau praf. Mă cuprinde un sentiment straniu la acest gând. Încep să văd totul ca pe nişte fantasme efemere, gata să se destrame la prima suflare de vânt. Îmi întind mâinile şi le privesc. La ce mă zbat atâta? De ce mă agăţ de viaţă cu atâta disperare?“.
3. Cronica păsării-arc
Romanul este plin de simboluri și mister. Totul începe când lui Toru Okada îi dispare soția…
„Pasărea-arc există cu adevărat, cu toate cu nu știu nici eu cum arată. Adevărul e că n-am văzut-o niciodată, dar i-am auzit vocea. Pasărea-arc poposește pe creanga unui copac din zonă și răsucește arcul lumii, anunțându-și gestul printr-un sunet aparte. Când nu mai răsucește arcul lumii, își încetează existența, dar nu știe nimeni asta. Toți oamenii cred că lumea este pusă în mișcare de un dispozitiv mult mai grozav și complex, de-a dreptul uriaș, dar lucrurile nu stau deloc așa. Adevărul e că pasărea își ocupă locul și învârtește, puțin câte puțin, arcul cel micuț, punând lumea pe roate. Arcul acela e mic și simplu, ca o jucărie și nu-l vede decât pasărea-arc“.
4. 1Q84
Îmi amintesc că în momentul când am început să citesc „1Q84“ nu am mai putut să las volumele din mână până nu le-am terminat. Atât de tare m-a prins.
5. Uciderea Comandorului
„Uciderea Comandorului“ conține două volume. Cartea îți menține atenția datorită misterului ce dorești să îl devoalezi, dar când ajungi la final autorul te menține în ceață și te lasă pe tine să tragi concluziile.
Cartea respectă tiparul clasic al lui Murakami dar parcă i-a lipsit ceva. Ca să fiu sincer, „Uciderea Comandorului“ nu prea mi-a plăcut.
În ea este vorba despre un pictor care se retrage în munți pentru că a fost părăsit de soție și vrea să se redescopere. Odată ajuns acolo Murakami începe să împletească naturalul cu supranaturalul și te face să zbori împreună cu imaginația lui.
„Pentru mine, dintotdeauna a contat foarte mult să lucrez în fiecare zi între aceleași ore și în același loc. Repetiția naște ritm“.
„Curiozitatea implică întotdeauna risc. Nu poți să ți-o satisfaci fără să riști. Curiozitatea nu omoară doar pisica“.
„De cele mai multe ori, ideile sclipitoare sunt gânduri ivite din întuneric, fără un fundament anume“.
„Asta pentru că sunteți tânăr. Când o să ajungeți la vârsta mea, o să înțelegeți câtă singurătate îți poate aduce adevărul“.
A citi sau a nu citi Murakami?
Cărțile lui nu sunt complexe sau ștințifice din care să ai multe de învățat. Nu, dar o mare calitate a lui este că te poate învăța plăcerea cititului.
Romanele parcă au aceași rețetă, vorbește despre viață în general într-un mod captivant. Cuvintele, propozițiile, frazele lui au o cadență a lor, una precum a unui cântec care are ceva special și îți dorești să îl asculți în mod repetat. De multe ori granița dintre fizic și metafizic se sparge și ne inundă imaginația cu tot felul de fantasme plăcute.
Pădurea Norvegiană (Libris/Cărturești);
Kafka pe malul mării (Libris/Cărturești);
Cronica păsării-arc (Libris/Cărturești);
1Q84 (Libris/Cărturești);
Uciderea Comandorului (Libris/Cărturești)